Descoperă magia din tine!

Avem mai jos cateva teme de baza, care stau la baza relatiei de cuplu.

De verificat atat la inceputul relatiei, inainte de a-ti asuma un angajament, cat si pe parcurs, din cand in cand, pentru a ne alinia sau vedea daca nu cumva suntem prea diferiti pentru a continua.

În orice conflict, mai ales atunci când este unul mai mare, în urma căruia ne simțim răniți, avem tendința să mergem pe una din cele două abordări de mai jos:

Atunci însă când ne asumăm, emoțional, toată vina, sau când îl învinovățim pe celălalt (emoțional, fiindcă putem ști la nivel rațional că are și el o parte de responsabilitate, sau că avem și noi o parte, dar să nu simțim asta) vedem doar o parte a lucrurilor. Uităm că în orice relație suntem 2. Interconectați și interdependenți, cu o chimie proprie.

Este mult mai ușor să vedem lucrurile așa, bidimensional. Dacă ne asumăm noi toată vina îl putem vedea în continuare pe celălalt a fi perfect, dacă îl învinuim în totalitate pe celălalt, putem să ne vedem pe noi înșine a fi perfecți. Și de ambele fantezii pare că avem, uneori, nevoie. Doar că ele nu corespund realității, este nedrept să le vedem așa, ne scad empatia sau compasiunea de sine și ne împiedică să evoluăm.

Mai realist vorbind, lucrurile stau ca în schema de mai jos:

Cum îți dai seama că lucrurile stau într-adevăr așa:

• Dacă ar fi fost altcineva în locul tău, crezi că s-ar fi simțit la fel ca tine? Ai putea să te gândești la cel puțin 1 persoană care nu s-ar fi simțit la fel de rănită, în aceeași situație?
• Dacă ar fi fost altcineva în locul celuilalt? Ai putea să te gândești și pentru locul lui la cel puțin 1 persoană care ar fi reacționat diferit?

Dacă ai reușit să faci asta, felicitări. Tocmai ai văzut cum, de fapt, experiența ta este subiectivă* și răul făcut nu este atât de general valabil cum ți se părea inițial.

* există și rău obiectiv, doar că el este reglementat prin legile țării în care trăiești și prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. Pentru orice altă situație, care nu intră sub incidența legilor, avem parte de o experiență subiectivă.

Atunci când vorbim de Experiența Subiectivă, ne uităm la prima, respectiv ultima căsuță și vedem acolo: Personalitate, Stimă de sine, Educație.

— Suntem mai atrași de reguli sau de libertate, de tradiție sau nonconformism, de secrete sau deschidere, de empatie sau disociere, de putere sau cooperare, de perfecționism sau relaxare, în funcție de personalitatea noastră.
— De asemenea, avem o părere bună despre noi, suntem plini de compasiune de sine, respect de sine, apreciere de sine și putem, astfel transmitem această imagine în lume și putem oferi și celorlalți același lucruri… sau nu, iar părerea lor ne afectează mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de stabili și buni prieteni cu noi suntem.
— Și nu în ultimul rând, în funcție de educația primită suntem obișnuiți cu anumite conduite: tot ce ține de manierele elegante, acasă sau în societate. Iar aceste reguli sunt diferite la fiecare, în funcție de familia în care am crescut.

Responsabilitatea noastră: să ne cunoaștem, să schimbăm ceva la noi dacă suntem într-o extremă sau alta, sau să adaptăm mediul la modul în care suntem, să ne creștem stima de sine și să nu pretindem ca toți să fie ca noi. Nu se poate și nu e de dorit. Am crescut diferit – suntem diferiți.

Mai multe dovezi:

• Dacă tu ai fi procedat diferit, în relație, crezi că celălalt ar fi avut același răspuns?
• Dacă celălalt ar fi procedat diferit, crezi că ai fi reacționat la fel?

Cel mai probabil că nu. Având în vedere că suntem în relație, ne influențăm unii pe ceilalți. Acum ne uităm la a doua și a treia căsuță și vedem cum o parte din problemă este și ciocnirea între cele 2 personalități. Nu doar că suntem diferiți, dar ceea ce tu faci pe mine mă scoate din sărite, sau ceea ce eu fac te scoate pe tine din sărite.

Modul în care procedăm în relație ține de comportamentul nostru, iar comportamentul ține de personalitatea/ stima de sine/ educația pe care le avem. Ele generează interpretările pe care le facem pentru o situație, iar acele interpretări generează emoția care alimentează comportamentul.

Atunci când avem o părere bună despre noi, vedem cum comportamentul celorlalți vorbește doar despre ei și facem o interpretare neutră sau pozitivă. Dacă avem o imagine proastă despre sine, orice gest ne poate face să simțim că celălalt are ceva cu noi. Dacă avem o părere foarte bună, ceilalți pot face orice, iar noi să ne simțim în continuare ok. Putem fi supărați pe situație, dar nu pe ei. Și putem să ne oferim compasiune, ca să trecem cu bine peste acel moment.

Aceste două căsuțe ne arată că am putea, ca să ne înțelegem, nu doar să ne îmbunătățim personalitatea, să ne creștem stima de sine sau să ne rescriem obiceiurile și credințele ce vin din educație, dar am putea și să ne schimbăm comportamentul. Să aflăm ce ar fi nevoie să facem sau să zicem ca ceva să se întâmple și să punem în aplicare. Iar asta se poate întâmpla atunci când intrăm în dialog cu gândurile noastre negative. Când apar – să ne răspundem. De aici vine apoi și o emoție neutră sau pozitivă, după ce pe cea negativă ne-am dat voie să o simțim și a trecut. De aici vine apoi, un comportament mai adecvat.

Responsabilitatea noastră: să răspundem celuilalt pe limba lui, să ne adaptăm lui, ca să ne înțelegem, să tolerăm diferențele, să ne manifestăm agresivitatea nu împotriva lui sau împotriva noastră, ci către situația respectivă. Să ne lăsăm să simțim durerea și să intrăm în dialog cu gândurile negative, răspunzându-le cu blândețe.

În orice caz, este important să vedem contribuția ambelor părți ale relației.
Puteți face un test acum – luați orice conflict important pe care l-ați avut și simțiți care este, de fapt, contribuția voastră & a celuilalt.

Pentru a vedea lumea așa cum e ea în realitate, 3D 🙂

Cam așa 🙂

PS: #spoleralert Game of Thrones

Una dintre experiențele care mi-a schimbat cel mai mult viața, în bine 🙂 a fost venită ca temă pentru acasă în timpul ședințelor de consiliere cu Lavinia.

Suna cam așa: stai o zi cu tine. Fără telefon, laptop, fără să faci nimic.

Poftim? Ce? De ce? Cum? Vai.

Ei bine, a meritat efortul, 100%.

Mi-am luat o zi liberă de la lucru, în timpul săptămânii și o cameră la o pensiune din București, nu prea departe de casă.

A fost foarte greu, trebuie să recunosc. Am vorbit de câteva ori la telefon, spre final de zi și am ieșit la masă, la restaurantul pensiunii, unde am interacționat cu chelnerul 🙂
De ce a fost greu? Fiindcă suntem obișnuiți să fugim de noi, în muncă sau distracții, să fim mereu conectați la altceva, exterior, ca să nu ne plictisim, ca să nu ne doară, ca să nu cumva să gândim prea mult.

Ce s-a întâmplat, în timp ce stăteam în pat, cu ochii pe pereți:
* au început să îmi vină în minte evenimente din trecut și să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat atunci, să se lege niște fire, să am niște revelații
* procesând evenimentele astea din trecut, cu emoțiile aferente, le puneam pe rând în cutiuțe, la locul lor, să nu mai stea împrăștiate peste tot

* am început să îmi aud vocea interioară mult mai clar, iar ea îmi spunea ce îmi doresc: să mă ridic, să fac niște exerciții, să fac un duș, să mă uit în oglindă, să râd, să dansez 🙂 Și am făcut aceste lucruri și m-am simțit bine.

Cam asta s-a întâmplat în acea zi și asta mi-a schimbat mult viața apoi, fiindcă am început să pot sta cu plăcere în fiecare zi câteva zeci de minute, doar să procesez ce mi se întâmplă, ca să înțeleg mai bine. Și, făcând asta, reușeam să învăț ceva din experiențele prin care treceam, spre deosebire de trecut când doar treceam de la o experiență la alta, fără să le procesez și astfel fără să învăț din ele, fără să mă las modelată, să cresc.

Acest proces, de a sta cu tine, se cheamă pe de o parte: igienă emoțională, fiindcă cureți și ordonezi emoțiile prin care treci, ca să le înțelegi și să te ajute să te dezvolți și pe de altă parte se cheamă conectare cu sine, fiindcă ajungi să îți auzi vocea interioară, vocea intuiției, a conștiinței și să o urmezi, fiindcă ea cam are dreptate 🙂

Iar conectarea asta cu sine te ajută să vezi ce nevoi ai și să le împlinești, ceea ce este vital pentru relațiile tale, fiindcă nu mai pui presiune pe ele, nu te mai aștepți și nu mai pretinzi de la ceilalți să îți împlinească nevoile, ceea ce este minunat, fiindcă nu este reponsabilitatea lor. De asemenea, te ajută să te conectezi cu ceilalți, ceea ce poți face mult mai ușor atunci când nevoile tale sunt împlinite și îți asculți intuiția, iar asta te ajută să fii empatic și să ai relații profunde, împlinitoare.

Un alt lucru foarte important care se întâmplă atunci când stai cu tine este realizarea faptului că nu ești singur. Mulți oameni au frica de singurătate, frica de abandon, ceea ce îi face să suporte relații abuzive, fiindcă pentru ei singurătatea ar fi mai gravă, chiar decât violența. Nu ești singur, ca un copil părăsit, fiindcă ești tu acolo, ca un adult responsabil, sau ca un părinte bun, calm, iubitor, care poate să te încurajeze. Ca un prieten apropiat sau ca un iubit/ iubită, care te ia în brațe cu apreciere și drag.

Iar această realizare, în gestionarea emoțiilor și a evenimentelor din viață, în relații mai ales, dar și când ești doar tu, este incredibil de importantă. Relațiile tale devin mult mai funcționale și mai stabile atunci când tu ești funcțional și stabil. Când știi cine ești și te bazezi în primul rând pe tine, putând apoi să fii aproape și de celălalt dacă are o cădere, ceea ce îl face și pe el să fie aproape de tine când tu ai nevoie.

.

În ultimul rând, alt lucru care se întâmplă atunci când stai puțin departe de stimulente cum sunt tehnologia, alți oameni, cărțile, filmele, etc, este că ai parte de un post de dopamină. Ceea ce te face să devi mult mai motivat, să ai energie pentru a reuși ceea ce acum nu poți, nu îți vine, pentru ceea ce tot amâni.

O steluță pentru acest proces: dacă ești genul care stai foarte mult tu cu tine, poate un exercițiu bun pentru tine ar fi cel opus – să interacționezi cu oameni, până vezi că nu sunt răi, de fapt, au și ei problemele lor, să înveți să te aperi și să te dezvăluiești, pentru a crea relații intime, înfloritoare.

Nu e ușor, nu ies toate din prima, dar mergem înainte, fiindcă e drumul cel bun 🙂 #landofoz

Am identificat mai jos o serie de modalități prin care poți fi agresiv verbal cu cineva, sau cineva poate fi cu tine. Este important să le identificăm pentru a nu le folosi – fiindcă sunt neproductive și rănesc și pentru a ne apăra de ele, a nu le considera acceptabile, atunci când cineva le folosește.

Motivul pentru care noi sau altcineva le folosește este o suferință, provenită din necesitatea împlinirii unei nevoi, însă acest lucru are efecte negative asupra celorlalți fiind foarte asemănătoare cu efectele violenței fizice, a pedepselor, sau a înșelatului, fapte ce conțin un anumit grad de agresivitate, mult mai evident, fiind vizibil.

Puteți lăsa comentarii cu alte modalități de a fi violent verbal, dacă le-ați identificat, de a comunica asertiv sau cu amintiri legate de ele.

Este firesc să vrem ca partenerul nostru să ne împlinească toate nevoile, oricând, la orice oră. Doar că nu este datoria lui să facă asta. Are libertatea de a o face doar din plăcere, din dorința de a oferi, atunci când vrea și poate. Când nu vrea sau nu poate și nevoia noastră este foarte mare, ajungem să ne enervăm și să ne certăm.

Mai jos câțiva pași pentru gestionarea oricărui conflict în cuplu, atunci când apare. Lista nevoilor emoționale la care se referă o găsiți aici.