Descoperă magia din tine!

Avem mai jos cateva teme de baza, care stau la baza relatiei de cuplu.

De verificat atat la inceputul relatiei, inainte de a-ti asuma un angajament, cat si pe parcurs, din cand in cand, pentru a ne alinia sau vedea daca nu cumva suntem prea diferiti pentru a continua.

În orice conflict, mai ales atunci când este unul mai mare, în urma căruia ne simțim răniți, avem tendința să mergem pe una din cele două abordări de mai jos:

Atunci însă când ne asumăm, emoțional, toată vina, sau când îl învinovățim pe celălalt (emoțional, fiindcă putem ști la nivel rațional că are și el o parte de responsabilitate, sau că avem și noi o parte, dar să nu simțim asta) vedem doar o parte a lucrurilor. Uităm că în orice relație suntem 2. Interconectați și interdependenți, cu o chimie proprie.

Este mult mai ușor să vedem lucrurile așa, bidimensional. Dacă ne asumăm noi toată vina îl putem vedea în continuare pe celălalt a fi perfect, dacă îl învinuim în totalitate pe celălalt, putem să ne vedem pe noi înșine a fi perfecți. Și de ambele fantezii pare că avem, uneori, nevoie. Doar că ele nu corespund realității, este nedrept să le vedem așa, ne scad empatia sau compasiunea de sine și ne împiedică să evoluăm.

Mai realist vorbind, lucrurile stau ca în schema de mai jos:

Cum îți dai seama că lucrurile stau într-adevăr așa:

• Dacă ar fi fost altcineva în locul tău, crezi că s-ar fi simțit la fel ca tine? Ai putea să te gândești la cel puțin 1 persoană care nu s-ar fi simțit la fel de rănită, în aceeași situație?
• Dacă ar fi fost altcineva în locul celuilalt? Ai putea să te gândești și pentru locul lui la cel puțin 1 persoană care ar fi reacționat diferit?

Dacă ai reușit să faci asta, felicitări. Tocmai ai văzut cum, de fapt, experiența ta este subiectivă* și răul făcut nu este atât de general valabil cum ți se părea inițial.

* există și rău obiectiv, doar că el este reglementat prin legile țării în care trăiești și prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. Pentru orice altă situație, care nu intră sub incidența legilor, avem parte de o experiență subiectivă.

Atunci când vorbim de Experiența Subiectivă, ne uităm la prima, respectiv ultima căsuță și vedem acolo: Personalitate, Stimă de sine, Educație.

— Suntem mai atrași de reguli sau de libertate, de tradiție sau nonconformism, de secrete sau deschidere, de empatie sau disociere, de putere sau cooperare, de perfecționism sau relaxare, în funcție de personalitatea noastră.
— De asemenea, avem o părere bună despre noi, suntem plini de compasiune de sine, respect de sine, apreciere de sine și putem, astfel transmitem această imagine în lume și putem oferi și celorlalți același lucruri… sau nu, iar părerea lor ne afectează mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de stabili și buni prieteni cu noi suntem.
— Și nu în ultimul rând, în funcție de educația primită suntem obișnuiți cu anumite conduite: tot ce ține de manierele elegante, acasă sau în societate. Iar aceste reguli sunt diferite la fiecare, în funcție de familia în care am crescut.

Responsabilitatea noastră: să ne cunoaștem, să schimbăm ceva la noi dacă suntem într-o extremă sau alta, sau să adaptăm mediul la modul în care suntem, să ne creștem stima de sine și să nu pretindem ca toți să fie ca noi. Nu se poate și nu e de dorit. Am crescut diferit – suntem diferiți.

Mai multe dovezi:

• Dacă tu ai fi procedat diferit, în relație, crezi că celălalt ar fi avut același răspuns?
• Dacă celălalt ar fi procedat diferit, crezi că ai fi reacționat la fel?

Cel mai probabil că nu. Având în vedere că suntem în relație, ne influențăm unii pe ceilalți. Acum ne uităm la a doua și a treia căsuță și vedem cum o parte din problemă este și ciocnirea între cele 2 personalități. Nu doar că suntem diferiți, dar ceea ce tu faci pe mine mă scoate din sărite, sau ceea ce eu fac te scoate pe tine din sărite.

Modul în care procedăm în relație ține de comportamentul nostru, iar comportamentul ține de personalitatea/ stima de sine/ educația pe care le avem. Ele generează interpretările pe care le facem pentru o situație, iar acele interpretări generează emoția care alimentează comportamentul.

Atunci când avem o părere bună despre noi, vedem cum comportamentul celorlalți vorbește doar despre ei și facem o interpretare neutră sau pozitivă. Dacă avem o imagine proastă despre sine, orice gest ne poate face să simțim că celălalt are ceva cu noi. Dacă avem o părere foarte bună, ceilalți pot face orice, iar noi să ne simțim în continuare ok. Putem fi supărați pe situație, dar nu pe ei. Și putem să ne oferim compasiune, ca să trecem cu bine peste acel moment.

Aceste două căsuțe ne arată că am putea, ca să ne înțelegem, nu doar să ne îmbunătățim personalitatea, să ne creștem stima de sine sau să ne rescriem obiceiurile și credințele ce vin din educație, dar am putea și să ne schimbăm comportamentul. Să aflăm ce ar fi nevoie să facem sau să zicem ca ceva să se întâmple și să punem în aplicare. Iar asta se poate întâmpla atunci când intrăm în dialog cu gândurile noastre negative. Când apar – să ne răspundem. De aici vine apoi și o emoție neutră sau pozitivă, după ce pe cea negativă ne-am dat voie să o simțim și a trecut. De aici vine apoi, un comportament mai adecvat.

Responsabilitatea noastră: să răspundem celuilalt pe limba lui, să ne adaptăm lui, ca să ne înțelegem, să tolerăm diferențele, să ne manifestăm agresivitatea nu împotriva lui sau împotriva noastră, ci către situația respectivă. Să ne lăsăm să simțim durerea și să intrăm în dialog cu gândurile negative, răspunzându-le cu blândețe.

În orice caz, este important să vedem contribuția ambelor părți ale relației.
Puteți face un test acum – luați orice conflict important pe care l-ați avut și simțiți care este, de fapt, contribuția voastră & a celuilalt.

Pentru a vedea lumea așa cum e ea în realitate, 3D 🙂

Cam așa 🙂

PS: #spoleralert Game of Thrones

Una dintre experiențele care mi-a schimbat cel mai mult viața, în bine 🙂 a fost venită ca temă pentru acasă în timpul ședințelor de consiliere cu Lavinia.

Suna cam așa: stai o zi cu tine. Fără telefon, laptop, fără să faci nimic.

Poftim? Ce? De ce? Cum? Vai.

Ei bine, a meritat efortul, 100%.

Mi-am luat o zi liberă de la lucru, în timpul săptămânii și o cameră la o pensiune din București, nu prea departe de casă.

A fost foarte greu, trebuie să recunosc. Am vorbit de câteva ori la telefon, spre final de zi și am ieșit la masă, la restaurantul pensiunii, unde am interacționat cu chelnerul 🙂
De ce a fost greu? Fiindcă suntem obișnuiți să fugim de noi, în muncă sau distracții, să fim mereu conectați la altceva, exterior, ca să nu ne plictisim, ca să nu ne doară, ca să nu cumva să gândim prea mult.

Ce s-a întâmplat, în timp ce stăteam în pat, cu ochii pe pereți:
* au început să îmi vină în minte evenimente din trecut și să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat atunci, să se lege niște fire, să am niște revelații
* procesând evenimentele astea din trecut, cu emoțiile aferente, le puneam pe rând în cutiuțe, la locul lor, să nu mai stea împrăștiate peste tot

* am început să îmi aud vocea interioară mult mai clar, iar ea îmi spunea ce îmi doresc: să mă ridic, să fac niște exerciții, să fac un duș, să mă uit în oglindă, să râd, să dansez 🙂 Și am făcut aceste lucruri și m-am simțit bine.

Cam asta s-a întâmplat în acea zi și asta mi-a schimbat mult viața apoi, fiindcă am început să pot sta cu plăcere în fiecare zi câteva zeci de minute, doar să procesez ce mi se întâmplă, ca să înțeleg mai bine. Și, făcând asta, reușeam să învăț ceva din experiențele prin care treceam, spre deosebire de trecut când doar treceam de la o experiență la alta, fără să le procesez și astfel fără să învăț din ele, fără să mă las modelată, să cresc.

Acest proces, de a sta cu tine, se cheamă pe de o parte: igienă emoțională, fiindcă cureți și ordonezi emoțiile prin care treci, ca să le înțelegi și să te ajute să te dezvolți și pe de altă parte se cheamă conectare cu sine, fiindcă ajungi să îți auzi vocea interioară, vocea intuiției, a conștiinței și să o urmezi, fiindcă ea cam are dreptate 🙂

Iar conectarea asta cu sine te ajută să vezi ce nevoi ai și să le împlinești, ceea ce este vital pentru relațiile tale, fiindcă nu mai pui presiune pe ele, nu te mai aștepți și nu mai pretinzi de la ceilalți să îți împlinească nevoile, ceea ce este minunat, fiindcă nu este reponsabilitatea lor. De asemenea, te ajută să te conectezi cu ceilalți, ceea ce poți face mult mai ușor atunci când nevoile tale sunt împlinite și îți asculți intuiția, iar asta te ajută să fii empatic și să ai relații profunde, împlinitoare.

Un alt lucru foarte important care se întâmplă atunci când stai cu tine este realizarea faptului că nu ești singur. Mulți oameni au frica de singurătate, frica de abandon, ceea ce îi face să suporte relații abuzive, fiindcă pentru ei singurătatea ar fi mai gravă, chiar decât violența. Nu ești singur, ca un copil părăsit, fiindcă ești tu acolo, ca un adult responsabil, sau ca un părinte bun, calm, iubitor, care poate să te încurajeze. Ca un prieten apropiat sau ca un iubit/ iubită, care te ia în brațe cu apreciere și drag.

Iar această realizare, în gestionarea emoțiilor și a evenimentelor din viață, în relații mai ales, dar și când ești doar tu, este incredibil de importantă. Relațiile tale devin mult mai funcționale și mai stabile atunci când tu ești funcțional și stabil. Când știi cine ești și te bazezi în primul rând pe tine, putând apoi să fii aproape și de celălalt dacă are o cădere, ceea ce îl face și pe el să fie aproape de tine când tu ai nevoie.

.

În ultimul rând, alt lucru care se întâmplă atunci când stai puțin departe de stimulente cum sunt tehnologia, alți oameni, cărțile, filmele, etc, este că ai parte de un post de dopamină. Ceea ce te face să devi mult mai motivat, să ai energie pentru a reuși ceea ce acum nu poți, nu îți vine, pentru ceea ce tot amâni.

O steluță pentru acest proces: dacă ești genul care stai foarte mult tu cu tine, poate un exercițiu bun pentru tine ar fi cel opus – să interacționezi cu oameni, până vezi că nu sunt răi, de fapt, au și ei problemele lor, să înveți să te aperi și să te dezvăluiești, pentru a crea relații intime, înfloritoare.

Nu e ușor, nu ies toate din prima, dar mergem înainte, fiindcă e drumul cel bun 🙂 #landofoz

Am identificat mai jos o serie de modalități prin care poți fi agresiv verbal cu cineva, sau cineva poate fi cu tine. Este important să le identificăm pentru a nu le folosi – fiindcă sunt neproductive și rănesc și pentru a ne apăra de ele, a nu le considera acceptabile, atunci când cineva le folosește.

Motivul pentru care noi sau altcineva le folosește este o suferință, provenită din necesitatea împlinirii unei nevoi, însă acest lucru are efecte negative asupra celorlalți fiind foarte asemănătoare cu efectele violenței fizice, a pedepselor, sau a înșelatului, fapte ce conțin un anumit grad de agresivitate, mult mai evident, fiind vizibil.

Puteți lăsa comentarii cu alte modalități de a fi violent verbal, dacă le-ați identificat, de a comunica asertiv sau cu amintiri legate de ele.

Este firesc să vrem ca partenerul nostru să ne împlinească toate nevoile, oricând, la orice oră. Doar că nu este datoria lui să facă asta. Are libertatea de a o face doar din plăcere, din dorința de a oferi, atunci când vrea și poate. Când nu vrea sau nu poate și nevoia noastră este foarte mare, ajungem să ne enervăm și să ne certăm.

Mai jos câțiva pași pentru gestionarea oricărui conflict în cuplu, atunci când apare. Lista nevoilor emoționale la care se referă o găsiți aici.

Am alcătuit o listă cu nevoile emoționale cele mai întâlnite, un posibil context pentru fiecare și idei de împlinire a lor.

Sunteți liberi să veniți și cu alte propuneri de nevoi, explicații pentru context sau sugestii pentru a le împlini! 🙂

Una dintre trăsăturile de personalitate din chestionarul Big Five este conștiinciozitatea, și ea este și cea care poate determina cel mai mult succesul unei persoane de-a lungul vieții, dacă are un procentaj crescut.

People who test high in conscientiousness get better grades in school and college, commit fewer crimes, and stay married longer. They live longer, too. And not just because they smoke and drink less. They have fewer strokes, lower blood pressure, and a lower incidence of Alzheimer’s disease.

There’s a staggering amount of research linking conscientiousness with success. A National Institute of Mental Health study found that conscientious men earn higher salaries. The National Institute on Aging also found that conscientiousness is linked to income and job satisfaction. (more)

Oamenii cu conștiinciozitatea mare sunt responsabili, planifică și se țin de planurile făcute, elimină obstacolele, distracțiile din drumul lor și reușesc ceea ce își propun. Iar dacă nu reușesc, de obicei au un plan și pentru asta, de a se ridica și a merge mai departe. Sunt metodici, bine organizați și au abilitatea de a se focaliza pe obiectivul lor.

Poți face testul BIG five aici: https://www.123test.com/personality-test/  pentru a vedea care este scorul pe care îl obții pentru această trăsătură de personalitate.

Dacă ai obținut un scor mediu, sau puțin peste mediu – este excelent.

Dacă el este prea mare, sau prea mic, ai putea avea nevoie de o mică ajustare, pentru a te echilibra. Un scor mare (peste 75%) poate deveni la fel de contra-productiv ca un scor mic (sub 35%). Contează și ceilalți factori, dar prea multă conștiinciozitate te poate duce în burn-out foarte ușor, fiindcă muncești prea mult și nu te poți relaxa, te poate îndepărta de familie și prieteni, devenind rigid în relații sau absent, poți dezvolta boli psihosomatice sau tulburare obsesiv-compulsivă. Un scor prea mic, în mod similar, poate să te ducă în pragul falimentului, poți avea probleme cu legea, cu drogurile, suferi pe partea financiară și relațională fiindcă ceilalți simt că nu se pot baza pe tine, ești un etern adolescent. Prin urmare, ce ar fi de făcut? Hai să le luăm pe rând:

Prea multă responsabilitate

Când ești foarte conștiincios și responsabil ești așa de obicei doar vis-a-vis de muncă, chiar dacă ea este la serviciu sau acasă, când faci curățenie, când planifici o vacanță sau faci un program pentru copilul tău. Vrei să îți iasă lucrurile cât mai bine, cât mai perfect, să devii cât mai bun în ceea ce faci, eventual cel mai bun. Dar asta te ține încordat aproape continuu. Dacă ai și Agreabilitate sau Deschidere mari, atunci vei avea tendința de a te aglomera cu foarte multe task-uri, fiindcă ți-e greu să refuzi, să nu superi, sau fiindcă te atrag, ți se par interesante și atunci, fiind conștiincios, vrei să le faci și bine pe fiecare și depui foarte multă energie în acest sens. Cum spuneam, familia sau sănătatea ta pot avea de suferit. Ai vrea să fii mai sănătos și să ai relații mai bune cu cei dragi?

Cum ar fi să devii responsabil și pentru tine? Să te pui și pe tine pe lista de task-uri și, cu conștiinciozitate, să faci acele lucruri care țin de relaxare? 🙂

Cum ar fi să îți adaugi în programul zilnic și:

• meditație ghidată (cu ajutorul unui clip/ podcast)
• respirație (cu ajutorul unei aplicații)
• exerciții de yoga/ streching (cu ajutorul unei aplicații)
• 2 pauze de câte 10 minute în care să nu faci absolut nimic, doar să procesezi gândurile pe care le ai, ca să faci ordine în ele și astfel să nu mai apară în momente nepotrivite
• să scrii în jurnal înainte de somn ce-ți trece prin cap pentru a dormi mai liniștit
• planificarea unui weekend la munte/ lună
• planificarea unei călătorii de 5 zile o dată la 3 luni
• mic dejun sănătos, prânz sănătos, cină ușoară, să bei apă (cu reminder în calendar)
• plimbare pe jos prin parc în fiecare weekend
• baie caldă cu spumă într-o seară/ săptămână
• 2-4 ore/ săptămână, minim, să faci ceva ce îți place (să te vezi cu prieteni, să practici un sport/ hobby, să mergi la film/ teatru), de asemenea, cu reminder în calendar.

Fiindcă chiar ai o responsabilitate și pentru tine, nu doar pentru munca pe care o faci. Pe care, apropo, o poți face mult mai bine dacă tu ești bine, te simți bine, energizat.

Evident, nu e așa de ușor, fiindcă dacă era s-ar fi ajuns în mod natural la ele. Motivele pentru care cineva a ajuns sa fie prea responsabil pot fi multe, însă toate își au rădăcina în copilărie. Poate că a trebuit să preiei din responsabilitățile unui părinte, să ajuți la întreținerea familiei sau poate a trebuit să te întreții singur, prea devreme. Poate că ai avut un părinte perfecționist, care folosea iubirea ca o monedă de schimb – oferindu-ți-o doar dacă aveai rezultate remarcabile și retrăgându-ți-o dacă nu îndeplineai așteptările și standardere lui ridicate. Sau poate ai avut un părinte care era foarte conștiincios și își rezolva problemele emoționale prin a le evita, prin a munci și asta ai ajuns și tu să faci. Poate nu ai avut parte de intimitate în copilărie, de destulă iubire și fugi de asta, când ți se oferă acum, muncind. Oricum ar fi, conștiinciozitatea este o trăsătură foarte bună, o putere interioară, o tărie a caracterului pe care dacă ai dobândit-o rămâne doar să vezi în slujba cui o pui: în ce domeniu de activitate, pentru cine, pentru ce, și pentru tine! 🙂

Consilierea poate ajuta în acest proces, pentru a-ți alina sentimentul de vinovăție atunci când nu o pui doar în slujba muncii, direcționând-o și spre starea ta de bine: fizică și interioară. De asemenea, poți învăța cum să îți iei valorizarea și din interior, nu doar din exterior, să înceapă să conteze și propria apreciere, pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce faci. Poți, de asemenea, să îți liniștești și frica de intimitate, care te face să eviți relațiile profunde. Teama cea mai mare a cuiva cu prea multă conștiinciozitate este că dacă se va relaxa ar ajunge un leneș și un pierde-vară, ar trece astfel în cealaltă extremă. Dar acesta nu este un pericol, de fapt, fiindcă cineva responsabil a dezoltat în timp și un cod moral puternic, a ceea ce este bine și rău pentru el, ce îl va ghida în continuare, chiar dacă alege să se și relaxeze, pentru a-și încărca mai bine bateriile.

Prea putină responsabilitate

Când ești prea puțin conștiincios ți se pare că lucrurile merg și așa… că nu trebuie să depui prea mult efort, că dacă iese bine – bine, dacă nu – nu a fost neapărat vina ta: există și factori exteriori. Poți avea un CV cu multe job-uri, la care ai stat puțin timp, restanțe dacă ești la facultate sau un istoric relațional bazat mai degrabă pe a fi părăsit, decât pe a părăsi tu relația. Casa ta poate arăta foarte dezordonat, programul la fel.

Este posibil să nu îți poți administra prea bine banii și să te dedai cu ușurință dependențelor – de orice fel: alcool, tutun, cafea, sex, jocuri, pariuri, pornografie, droguri, etc., orice, atâta timp cât îți produc un flux de dopamină, de care ai mare nevoie. Cazi pradă rapid tentațiilor, cărora nu le poți spune NU și e posibil să te împrăștii în multe activități fără nicio legătură unele cu celelalte.

Ți-e greu să urmezi un plan, să respecți reguli să îți găsești motivația interioară de a face ceva metodic, pas cu pas, până la destinație. Traseul tău a fost mai degrabă în salturi până acum, ajungând în diverse locuri în mod spontan și probabil te-ai distrat mult pe parcurs, mai ales dacă ai și Deschiderea și Extraversia mari.

Sau, dimpotrivă, ai stat mai mult retras, în casă, într-un job care nu-ți plăcea, făcând lucrurile pe jumătate și ferindu-te de situații neprevăzute, dacă ai Nevrotismul mare (tendința de a-ți face griji). Este posibil să fi făcut și lucruri bune în viață, de care să fii mulțumit, dar acestea au fost probabil doar pe termen scurt și doar pentru altcineva, dacă ai Agreabilitatea mare. Ai vrea să ai relații durabile și să avansezi profesional mai mult?

Cum ar fi să te relaxezi făcând zilnic ceva, care să te ajute apoi să-ți și împlinești un obiectiv?

• De exemplu, cum ar fi să ieși în fiecare zi la o plimbare, timp de 1 săptămână, apoi la o ușoară alergare de 10 minute, 15 minute, 20 de minute, 30 de minute, treptat, apoi de 40 de minute, 50 de minute, 1 oră, după 1 lună. Apoi la 2 ore, după 2 luni, la 3 ore, după 3 luni și la 4 ore, după 4 luni, după care poți participa la un maraton?
• Poți asculta muzica preferată în căști și te poți recompensa cu ceva ce-ți place mult la fiecare sfârșit de săptămână. Îți pui reminder dimineața să te trezești la 7.30, apoi la 6.30, apoi la 5.30 și seara te vei culca la 11.30, 10.30, apoi 9.30. Mănânci puțin înainte de ieșire și puțin după, apoi îți vezi de treburile de peste zi.
• Este o activitate excelentă de relaxare și încărcare cu endorfine, care îți va aduce o stare de bine imediat. Și apoi, la final, bineînțeles bucuria că ai reușit să participi la un maraton și ai devenit astfel mai conștiincios.
• Totul începe cu un reminder pe telefon și un echipament cu adidași, pantaloni, tricou (tehnic) pus la cuier, ca să te schimbi imediat dimineața. Sau cu acest program.

Și aici cauzele pentru care cineva nu este destul de conștiincios pot fi multe și își au rădăcinile în copilărie. Poate că primeai laude, îmbrățișări, cadouri indiferent de rezultatele pe care le aveai la școală, părinții tăi îți spuneau că ești cel mai frumos, deștept, genial, indiferent ce făceai, sau poate că nu s-a ocupat nimeni de educația ta și ai observat doar modelul altora – care reușeau să obțină prin diverse șmecherii ce își doreau – prin furt, manipulare, intimidare.

Sau poate că nu primeai apreciere din partea nimănui dacă făceai ceva bine și nici încurajări dacă nu-ți ieșea ceva, așa că te-ai lăsat păgubaș și ai rămas cu ideea că tu nu poți, nu știi și fără dorința de a mai încerca. Ceilalți te-au lăsat baltă, într-un fel sau altul și nu ți-ai mai găsit puterea interioară de a te zbate, pentru a reuși. La ce bun, îți spui, dacă nici când reușești ceva nu observă nimeni? Sau poate ai avut un părinte foarte conștiincios, care muncea foarte mult și își ignora familia și ai asociat cu această trăsătură numai lucruri neplăcute: a fi rece, distant, lipsit de sentimente și iubire și nu vrei să devii așa niciodată.

Doar că asta s-a întâmplat în trecut. Acum ești alături de alți oameni, care de obicei observă realizările celorlalți, mai ales dacă înveți și cum să le arăți. Consilierea, și aici, te poate ajuta să îți găsești persoanele potrivite cu care să lucrezi, care să știe să te aprecieze și să începi să te apreciezi și tu prentru ceea ce reușești, să îți realizezi un plan potrivit pentru tine și să elimini distracțiile. Să îți alegi un drum și să mergi pe el până la capăt.

Ce zici, ți-ar plăcea?