Month: January 2019

Jocul GO are cele mai simple reguli și este și cel mai greu joc pentru două persoane din lume, imediat deasupra șahului. Ai piese albe și negre, pe care poți să le poziționezi oriunde pe tablă, dar dacă piesele tale au fost înconjurate de cele ale adversarului le vei pierde. Câștigă cel care a capturat cele mai multe piese și teritorii. Mai multe explicații aici.

Piesele se pun la intersecțiile liniilor de pe tablă și astfel fiecare dintre ele are câte 4 grade de libertate, ce pot fi ocupate de piesele adversarului, pentru a te captura, sau piese proprii, pentru a crește teritoriul ocupat. Piesele capturate se numesc prizonieri.

OK, și ce e cu toate astea? 🙂 Ei bine, și oamenii au câte 4 grade de libertate. Iar acestea sunt:

CINE

CE

CÂND

CUM

Ar mai fi în mod normal și unde, însă el este inclus de data aceasta în CE.

Iar asta se aplică de fiecare dată când cineva vrea ceva complex de la noi.

Iubita zice:

Iubitule, vreau să merg CU TINE, la teatru la PIESA Je taime, mon amour, SÂMBĂTĂ de la 19.00. Să te ÎMBRACI frumos, mergem cu mașina și sper să vii vesel și cu flori. (cu italic, fiindcă asta nu se rostește, dar este o așteptare)

Părintele zice:

DĂNUȚ, vreau să lași televizorul și să mergi în camera ta să îți faci TEMELE chiar ACUM, că mâine n-ai timp de dimineață. Și vreau să stai drept la birou și să scrii FRUMOS.

Statul zice:

CETĂȚEAN, vreau să îți plătești toate TAXELE, până la final de AN, completând FORMULARELE tip pe care le găsești la ghișeu.

Examenul zice:

STUDENT, ÎNVAȚĂ până în ZIUA examenului, cu CARTEA, caietul și pixul în mână.

Casa zice:

Locatar, fă CURAT și ordine în fiecare ZI, cu lavete, BURETE, mop și pune totul în sertare.

Mama zice:

DRAGUL meu, ÎNVAȚĂ bine, să termini facultatea, ACUM cât ești tânăr și străduiește-te să iei NOTE mari, că așa reușești în viață.

Și tot așa…

Ce se întâmplă în cazurile de mai sus, de cele mai multe ori:

Iubitul se simte frustrat că i-a fost făcut programul fără să fie întrebat și apare îmbrăcat CUM vrea el, fără mașină și fără flori, cu o față cam nemulțumită, Dănuț începe să AMÂNE începerea temei sau scrie foarte urât, Cetățeanul întârzie cu taxele sau înjură și iese la proteste, studentul se plictisește și învață pe ultima sută, fără să doarmă, sau nu învață destul, locatarul se simte nefericit să facă curat zilnic sau nu face și se adună mizeria, copilul se lasă de facultate sau ia note mici sau le face pe toate, dar devine nefericit.

Soluția? Lasă celuilalt măcar 1 grad de libertate. Să aleagă el ce, când sau cum. Sau ia în calcul să faci acel lucru cu altcineva, nu cu el. Dacă îl închizi între 4 piese vei avea un prizonier, nu un partener de discuție.

Copiii pot alege la CE să își facă temele, CÂND sau CUM (poate învață o poezie cu tabelul elementelor, în loc să le învețe pe dinafară).

Statul îți poate da mai multe variante prin care să plătești – fizic sau online, o poți alege pe cea care ți se potrivește mai bine. Poți fi angajat, PFA sau firmă. Poți chema pe altcineva să te ajute la curățenie sau ordine, sau face asta doar 1 dată pe lună, ca pe un sport (de echipă), sau ca pe un joc, cu premii, pe muzică, contra-cronometru.

Iubita poate merge singură sau cu o prietenă la acea piesă, sau să îl fi întrebat mai întâi dacă vrea, pe partenerul ei. Atunci când ți se comunică o cerință din aceasta, complexă, care îți închide toate cele 4 grade de libertate nu poți să te simți altfel, decât prins. Și nici celălalt nu se va simți bine – cel care comunică cerința – fiindcă va avea parte de un partener nefericit, moale, fără vlagă, sau dimpotrivă, nervos și iritabil.

Libertatea îți dă putere și chef de viață. Controlul și limitarea libertății te fac de obicei agresiv (vrei să ieși, îți aperi dreptul la fericire) sau pasiv (te complaci, renunți la dreptul la fericire).

Depresia este de multe ori legată și ea de lipsa libertății și pasivitate. Ajungi să fii depresiv fiindcă te simți prizonier: nu merg bine nici relațiile la job, nici cu familia, nici cu prietenii/ partenerul și nici tu singur nu te simți bine. Toate cele 4 grade de libertate care îți oferă sens, plăcere, împlinire, energie au fost blocate. Și atunci poți să renunți, sau să mai încerci și să începi să înveți GO.

Succes!

În seara aceasta se va disputa meciul amical CS Fraierii Pământului – Nesimțiții București. Partida va avea loc pe stadionul… confruntarea… fanii… selecționerul… scorul…

Am observat că de multe ori există o opoziție între 2 feluri de oameni, atunci când se află la extreme:

• pe de o parte îi avem pe cei politicoși, empatici, delicați, care nu vor să deranjeze, care se gândesc la sentimentele celorlalți și vor ca toată lumea să se simtă confortabil,
• pe de cealaltă parte îi avem pe cei băgăreți, care propun, se agită, vor să se afirme, să propună, să seducă, să conducă, să fie în centrul atenției și vor ca ceilalți să își depăsească limitele, să iasă din găoacea lor.

De obicei, primii sunt mai degrabă asociați cu personalitatea de tip introvert, cu atenția îndreptată spre nevoile (exprimate) ale celorlalți, iar cei din urmă cu personalitatea de tip extrovert, cu atenția întreptată spre nevoile proprii sau nevoile (presupuse) ale celorlalți.

Totul bine și frumos, până nu începe bătălia. Cele două categorii se completează minunat, atâta timp cât se acceptă unii pe alții. Doar că, dacă avem persoane extrem de delicate, sau extrem de băgărețe, cel mai probabil vor ajunge la conflict (exprimat sau reprimat).

Iar asta se datorează faptului că își ascund în umbră partea opusă – delicații afirmarea de sine, băgăreții empatia. Și atunci când ai în umbră (acel loc care conține tot ce nu poți accepta la tine) calitatea dominantă a unei persoane din fața ta, ai tendința să nu accepți trăsătura respectivă nici la el/ea. Iar ea se va simți respinsă. Și de aici conflictul.

Cum ajungem să respingem o anumită trăsătură a noastră, respectiv a celorlalți? Printr-o interpretare negativă pe care o asociem acelei trăsături. Și asta pornește cel mai probabil în copilărie (perioada în care se formează cele mai multe asocieri pe baza cărora ne-am creat o hartă a lumii), când îngrjitorii noștri (cel puțin unul dintre părinți) au demonizat acea trăsătură. Astfel, în unele familii:

• cei delicați erau văzuți ca fraieri, timizi, prostuți, nu știu să spună ce vor, sunt vai de capul lor, loseri, buni de nimic, călcați în picioare, așa că trebuie să fii șmecher, să te impui, să iei ce e al tău, să dai din coate, să stai în față
• iar în alte familii cei băgăreți erau nesimțiți, obraznici, egoiști, individualiști, pierduți, rătăciți, buni de nimic, neserioși, nu vor realiza nimic bun în viață, pierde-vară, așa că trebuie să fii cuminte, respectuos, să fii atent, să asculți, să urmezi reguli, să fii empatic, să răspunzi frumos, ca ceilalți să te accepte și să rămâi pe drumul cel drept.

Orice trăsătură are două fețe: pozitivă și negativă. Dacă o anulezi cu totul, fiindcă vezi doar partea negativă, pierzi și avantajele pe care ți le aduce. Astfel, în prima familie se pierde o valoare foarte frumoasă: iubirea pentru ceilalți, în a doua: iubirea de sine.

Mai poți observa în grupuri, pe lângă pe cei din centrul atenției sau margine, și pe cei aflați la mijloc – care sunt atenți și la ceilalți, care se afirmă și pe sine. Ei sunt cei care conțin și iubire de sine (pot vorbi despre nevoie lor și le pot împlini), și iubire pentru ceilalți (pot fi atenți la nevoile celorlalți și veni în întâmpinarea lor). Cum ajungem să fim mai aproape de ei, dacă ne aflăm la extreme?

Prin a regândi meciul amical. Suntem de fapt în aceeași echipă cu toții, doar că unii sunt atacanți, alții fundași, alții mijlocași. Cu toții la fel de valoroși, importanți, indispensabili.

Succes!

Pentru aprofundare:

M-am gândit să scriu pe scurt o formulă a cuplurilor fericite. De obicei știm ce vrem, dar nu știm cum să atingem acele lucruri. Sau știm ce avem de făcut, dar sunt lucruri disparate. Mai jos am legat 3 puncte și a ieșit o cale:

1. amândoi sunt independenți: financiar, au 1-2 pasiuni pe care le urmează, hobbiuri, prieteni, relații echilibrate cu familia, timp de calitate petrecut cu ei înșiși. Asta e foarte important fiindcă oferă o plasă de siguranță – dacă celălalt pleacă nu va fi sfârșitul lumii.
   • Nu poți iubi cu adevărat pe cineva decât dacă împlinirea nevoilor tale nu depinde de el. Altfel devii manipulator/ tiran/ control freak, vei face orice să îți păstrezi prăjiturica și te vei lăsa dominat de frică și furie. Dacă nevoile tale nu depind de el, atunci fiecare e liber și interacționează cu celălalt doar din plăcere.
   • În plus, independența crează spațiu, în care ți se face dor de celălalt și îl poți vedea de la distanță, așa cum e, iar pasiunile individuale te hrănesc și cresc, poți reveni apoi în relație cu comori de împărtășit.
2. se cunosc unul pe altul – își știu calitățile, limitele și au o modalitate prin care gestionează activitățile de zi cu zi ce le implică.
   • Dacă unuia nu-i place să facă curat – crează un joc/ sport din a face curat, implementează un sistem de recompense/ angajează pe cineva să vină să facă
   • Dacă altuia nu-i place să gătească – fac asta împreună, ca pe o activitate amuzantă, sau cumpără lucruri deja preparate, sau roagă familia să îi ajute
   • Dacă unul este foarte cheltuitor – are acces la o sumă fixă, notează tot ce cheltuie, folosește cash, stabilește zile fixe pentru cumpărături, etc.
   • Dacă unuia îi place sexul mai mult: merge la masaj, dans, folosește gadgeturi, etc.
   • Dacă unul e sensibil la criticile împotriva familiei lui – celălalt le evită, se vede separat cu ei, crează momente safe de întâlnire, unde nu se vorbește prea mult (mers la film)
   • Dacă unul nu se pricepe la organizat vacanțe – îl lasă pe celălalt sau folosesc o agenție de turism/ firmă care organizează tot
   • Dacă unuia nu-i plac cadourile: celălalt nu îi face cadouri, îi oferă altceva, sau dacă primul a primit un cadou încearcă să se gândească la iubirea din spatele gestului
   • Dacă unul are o adicție: celălalt încearcă să îi ofere o alternativă, care să îl împlinească la fel de intens, dar mult mai împlinitor
   • Dacă unuia îi place mai mult diversitatea: jocuri de rol, sex în 3, orice atâta timp cât partenerul se simte în largul lui
     • În general: fiecare face ce i se potrivește și nu se supără pe celălalt că nu face la fel, fiindcă e diferit și bun la altele. Pentru orice lipsă – se găsește o soluție.
3. Sunt prieteni buni: au încredere 100% că celălalt îi iubește cu adevărat (asta poate veni doar din iubire de sine, care se obține prin împlinirea punctului 1) și orice s-ar întâmpla iubirea nu va dispărea. La fel cum nu dispare nici în cazul celorlalți prieteni.
   • Pot vorbi deschis despre orice. Știu să se asculte cu adevărat.
     • Când apare o problemă care se repetă o discută calm, liniștit, fiecare vorbește despre cum se simte, chiar dacă au avut și conflicte/ certuri pe acest subiect (sunt firești) și pun împreună la cale un plan.
     • Când cineva povestește ceva ce i s-a întâmplat nu va fi întrerupt, judecat și nici sfătuit, dacă nu cere sfatul.
   • Interpretează acțiunile celuilalt pozitiv sau neutru.
     • Orice comportament ascunde o emoție și un gând. Avem acces la acestea prin interpretare sau dacă întrebăm.
     • Orice comportament poate fi interpretat negativ, pozitiv sau neutru în funcție de părerea noastră despre noi înșine și părerea despre celălalt. Dacă avem o părere bună despre noi și despre el, nu vom avea nici gânduri negative.

Mă trezesc dimineața și văd că bea cafeaua singur. Face asta pentru că nu mă iubește, nu mă respectă, nu mă include în viața lui sau pentru că își oferă un moment de liniște de care are atâta nevoie după ce s-a agitat zilele trecute cu o mulțime de treburi? Sau mai bine să întreb: Bună dimineața! Cum de ți-ai făcut doar ție cafea? 🙂 “Ah, dar știu că tu bei ceai negru, nu m-am gândit…”