Oamenii sunt de două feluri: unii care cred că se pot schimba și alții care nu. Primii ajung să se schimbe, dacă își propun asta și muncesc zi de zi, creând și învățând din experiențe, ceilalți se concentrează pe alte lucruri și, necrezând că se pot schimba, nici nu încearcă. Poate v-ați dat deja seama că fac parte din prima categorie. Dar, aș vrea să vedem mai jos și care ar fi avantajele celei de-a doua.
Și, pentru că avem o temă așa de profundă, să chemăm în ajutor un prieten, pe Socrate. Să începem cu:
În primul rând, să fim înțelegători cu ambele grupuri. Și cei care se pot schimba și o fac, și cei care nu cred că se pot schimba și nu o fac. Și cu cei care încearcă și nu reușesc și cu cei care nu încearcă și li se întâmplă. Asta pentru că nu știm istoria de viață a fiecăruia, prin ce au trecut și ce i-a determinat să ajungă să fie cum sunt. Așadar, să începem a desluși lucrurile cu inima deschisă.
Să ne gândim acum la avantajul principal al fiecărui mod de gândire. O propunere:
Dacă cred că mă pot schimba:
Pot identifica la mine lucruri care nu-mi plac și face diferite acțiuni care să mă determine să le îmbunătățesc, iar asta mă va ajuta să am o viață mai bună
Dacă cred că nu mă pot schimba:
Mă accept așa cum sunt, ceea ce e reconfortant și voi încerca să modific în exterior, lumea din jurul meu, pentru ca ea să se potrivească nevoilor mele
Dezavantajul? O propunere:
Dacă cred că mă pot schimba:
Va fi dureros procesul de neacceptare de sine, de a mă uita la defectele mele, și consumator de resurse drumul schimbării: până găsesc modalitățile de schimbare și urmez toți pașii necesari – e nevoie de mult timp și efort
Dacă cred că nu mă pot schimba:
Pot să nu văd la mine defecte pe care alții le văd și din cauza cărora suferă, îi pot face să sufere și prin faptul că nu vreau să mă schimb și uneori poate e dificil procesul de a crea sau găsi o lume potrivită pentru modul în care sunt
Pentru fiecare dintre cele două modele ai nevoie de anumite abilități, pentru a reuși.
Ca să te schimbi ai nevoie de:
Încrederea că ceilalți și lumea sunt good enough, ca să nu vrei să îi schimbi prea mult
Mult studiu și cercetare, pentru a găsi cele mai bune metode, curajul de a te uita în oglindă până în cele mai adânci cotloane ale sufletului, o capacitate de dedublare: eu mă uit la mine, determinare: încercare și eroare și iar încercare, motivație foarte puternică, curajul de a încerca lucruri noi: experiențe noi, life changing, capacitatea de analiză și sinteză pentru a învăța din experiențe, gândire critică, pentru a extrage cele mai bune și realiste lecții, creativitate, standarde înalte față de sine.
Pe scurt: știință, sculptură
Ca să schimbi lumea din jur ai nevoie de:
Stimă de sine ridicată, să te consideri good enough, să nu vrei să schimbi nimic la tine
Cunoștințe și abilități din zona politicii: jocuri de putere, influență, planificare, diplomație, persuasiune, independență emoțională față de ceilalți, standarde înalte față de cum să fie ceilalți și lumea, credința în propriile capacități de a interveni în sisteme, de a crea sisteme, dorința de a-ți lăsa amprenta și a fi recunoscut, etc.
Pe scurt: construcție, politică
În cazul meu, parcursul a fost unul interior. Totul a început cu o serie de evaluări psihologice în care am realizat că nu stăteam bine cu constiinciozitatea, autocontrolul, empatia, cooperarea, respectarea regulilor și a continuat cu o serie de activități pe care le-am făcut prin care să dobândesc aceste lucruri și prin multă analiză de sine. Rezultatele? O creștere pe fiecare dintre ele și o stare de bine mult mai mare, constantă.
Și acum să-l chemăm din nou în ajutor pe fratele Socrate.
Oricare ar fi modelul nostru, e important, din punctul meu de vedere, să ne uităm puțin la el. Și asta pentru a nu ajunge într-o extremă sau alta, fiindcă:
Cumva, cred că adevărul e la mijloc și calea cea mai bună e o combinație între cele două. Între știința aplicată pe sine și politica aplicată asupra lumii.
Astfel că avem nevoie de ambele viziuni, împreună:
Noi suntem good enough, dar mai putem facem mici schimbări uneori, dacă ne dorim asta
Ceilalți și lumea sunt good enough, dar mai putem facem mici schimbări uneori, dacă ne dorim asta
Cum ar fi să gândim așa?