Am decis să scriu acest articol fiindcă se fac încă multe confuzii și e important să știm în mâinile cui ne punem speranțele, atunci când începem un proces de schimbare.
Există mulți life coaches care nu-și au locul în această meserie, așa cum sunt și mulți psihoterapeuți doar cu numele. Dar hai să vedem care sunt diferențele.
FORMAREA
Pentru a deveni Life Coach, sau consilier pentru dezvoltare personală, fiindcă înseamnă același lucru, este de ajuns un curs de formare, de tipul celor de mai jos:
Cu alte cuvinte, după ce petreci între 3 și 6 zile la cursuri, poți pleca acasă cu o diplomă semnată de Ministerul Muncii:
Cu această diplomă te vei simți consilier, vei putea spune că ești unul și vei putea deschide un PFA pe codul COR respectv. Și, bineînțeles, aici este și momentul în care pot să apară problemele. Dar să ne uităm mai întâi și la alte formări pentru un Life Coach.
Dacă vrei să nu te rezumi la aceste câteva zile de formare și să treci în CV-ul tău ceva mai consistent, ai varianta de a te înscrie la o școală de coaching mai mare, unde să urmezi cursuri pentru mai mult timp:
- https://www.linkedin.com/company/pwcsacademy/
- http://www.one2coach.com/courses/
- https://www.noble-manhattan.com/
Și așa mai departe. Sunt multe școli de formare în coaching internaționale la ale căror cursuri poți participa online.
Pentru a deveni psihoterapeut cu totul altul este traseul. Ai nevoie de o facultate acceptată de Colegiul Psihologilor: de psihologie, filosofie, asistentă socială, medicină sau teologie, un master în domeniu, o formare de doi sau patru ani și 250 de ore de dezvoltare personală, care înseamnă terapie personală sau de grup. Ești la început în supervizare, asemenea unui medic rezident, și abia apoi devii autonom. Cu alte cuvinte, ai nevoie de aproximativ 5 ani de formare, fiindcă uneori masterul poate lua locul formării, sau pot fi făcute în paralel, la fel și orele de dezvoltare personală.
Formarea trebuie să fie una acreditată de Colegiu, de exemplu:
https://www.srdp.ro/art?id=23-etapele-procesului-de-formare De aici fiecare are alte cerințe. Cert este că avem de-a face cu un proces lung și complex, la finalul căruia te alegi cu o diplomă de genul:
CLIENȚII
În mod tradițional, consilierii pentru dezvoltare personală sunt învățați să nu lucreze cu cazuri complicate, cu persoane ce au primit sau ar fi probabil să primească un diagnostic dacă ar merge la o evaluare clinică. Li se sugerează în formare să lucreze doar cu persoane care vor să lucreze punctual pe îmbunătățirea unui aspect al vieții lor, accentul fiind astfel pe dezvoltare personală.
Psihoterapeuții pot lucra în principal cu oricine, cu atât mai bine dacă au și o specializare în problema clientului: sexologie, logopedie, etc. Uneori, unele tipuri de psihoterapie nu se recomandă în anumite cazuri, cum este terapia cognitiv-comportamentală în schizofrenie, fiindcă se pot agrava simptomele, sau este ineficientă. Bineînțeles, aici părerile sunt uneori împărțite și mai este nevoie de research în domeniu. De cele mai multe ori, în psihoterapie accentul se pune pe restructurarea personalității clientului.
De asemenea, psihoterapeuții, în mod ideal, lucrează în echipă cu un psiholog clinician, pentru evaluarea pacienților, și cu un psihiatru, atunci când este nevoie și de tratament medicamentos. Pot lucra în colaborare și cu un medic, nutriționist, etc., pentru a avea o abordare holistică a problemelor pacientului. Astfel că pentru a putea lucra în echipă cu aceștia este nevoie să știi cu ce se ocupă, pentru a ști ce să le ceri și e nevoie la terapeutul să aibă cunoștințe de psihodiagnoză pentru a pune diagnostice prezumtive, cu alte cuvinte să își dea seama cam ce are clientul, pentru a ști unde să îl trimită.
De menționat că unele formări de psihoterapie nu lucrează cu diagnostice, cum sunt psihanaliza sau art-terapia.
ȘEDINȚELE
În cazul psihoterapiei ședințele sunt în general standard: se desfășoară la cabinet, durează aproximativ o oră și au frecvența de o dată pe săptămână, în aceeași zi și la aceeași oră. În cazul psihanalizei pot avea frecvența de trei zile pe săptămână, sau în funcție de gravitatea problemelor se pot stabili diferite durate și frecvențe. Important ar fi ca între ședințe clienții să aibă timp să digere, integreze, ce au lucrat sau să exerseze, să își facă temele pentru ședința următoare.
În cazul Life Coachingului lucrurile pot sta asemănător cu cele de mai sus sau pot fi mai atipice: pot avea loc în oraș, la o terasă, la mall, sau chiar la client acasă.
Și psihoterapeutul și consilierul pot ieși în oraș cu clienții pentru a face diferite expuneri, însă în general acest tip de abordare este mai specifică coach-ilor, decât terapeuților.
TEHNICILE
Cam așa, dar nu prea:
De fapt, atât consilierul, cât și terapeutul, pot folosi o multitudine de tehnici ce favorizează schimbarea, similare. Unii psihoterapeuți, dacă au o anumită formare, tind să folosească tehnicile specifice acelei formări, dar pot avea și o abordare integrativă, folosind tehnici din diverse forme de terapie. În mod ideal, bineînțeles, este să nu se folosească tehnici dintr-o terapie în care nu a terminat un proces de formare complet, fiindcă le pot folosi greșit, dar, pe de altă parte, există și formare în psihoterapie integrativă 🙂
CARE E MAI BUN?
Evident, nu există un răspuns la această întrebare 🙂 La prima vedere poate părea că dacă comparăm un consilier care are doar trei zile de formare și un psihoterapeut care are între cinci și șapte ani, am tinde să spunem că psihoterapeutul este mult mai de încredere. Din păcate însă lucrurile nu sunt așa de simple și diplomele singure nu certifică competența. Există terapeuți care fac tot felul de năzbâtii cu pseudoștiințe, sunt lipsiți de empatie sau au chiar tulburări de personalitate, există și consilieri cu multă experiență, cunoștințe și înțelepciune, ce pot fi excelenți mentori.
PĂREREA MEA
Indiferent de ce scrie pe diplomă, atunci când lucrezi cu viața psihică a oamenilor cred că este foarte important să ai cunoștințe de bază din toate domeniile conexe: psihodiagnoză, psihiatrie, medicină, nutriție, filosofie, etc. pentru a putea oferi un suport plurivalent. Apoi, e nevoie să fi trecut tu însuți printr-un proces destul de lung de terapie, în care ai sondat toate adâncurile propriului psihic, în care ai scos la suprafață tot ce era de scos, în urma căruia te cunoști foarte bine și ai ajuns să nu ai subiecte despre care nu poți vorbi, ai ajuns la metode sănătoase de gestionare a emoțiilor și ai aplicat deja pe tine și ai văzut că funcționează tehnicile pe care le propui clienților.
PĂREREA TA CARE E? 😀