Principiile noastre

Tot ce facem se bazează pe câteva principii, referitoare la relația părinte-copil, dobândite în ani de practică, în urma studiului și orelor de consiliere sau a workshopurilor.
Așteptăm părerile tale în comentarii și alte principii sănătoase dacă ai. Lista e deschisă 🙂

1 * Dacă ai suferit în copilărie și acum ai ajuns bine, te consideri de succes, asta nu s-a datorat suferinței, ci calităților tale. Ai ajuns unde ești în ciuda a ceea ce ți s-a întâmplat. E ca și când ai zice că știi pe cineva care fumează și nu a pățit nimic, dar asta nu înseamnă că fumatul e bun. Prin urmare, nu e necesar să provoci copiilor tăi suferință în numele disciplinei.

2 * Când te enervezi, nu e niciodată despre celălalt, ci despre tine. Despre ce nu vrei să accepți la tine, despre ce nu îți dai voie, deși ți-ai dori, despre evenimente dureroase din trecut, nerezolvate, pe care le resimți acum. Dacă ar fi despre celălalt nu te-ai enerva. I-ai spune calm și asertiv părerea ta.

(Asertivitatea este modalitatea non-agresivă și non-pasivă de comunicare prin care propui o soluție win-win, te consideri OK, îl consideri și pe celălalt OK, ești atent atât la nevoile tale, cât și ale celuilalt).

3 * Comportamentul agresiv sau defensiv al oricui vine din durere sau frică. Încearcă să afli ce nevoie se găsește în spatele acelui comportament și vezi dacă o poți îndeplini. De obicei e nevoia de atenție și de iubire.

4 * Fiecare copil e diferit. Dacă ție ți-a lipsit să ai camera ta, faptul că îi oferi copilului tău camera lui nu înseamnă că asta are el nevoie neapărat. Dacă ție ți-a lipsit libertatea, nu înseamnă că să oferi libertate totală copilului e cea mai bună idee. Află ce are EL nevoie.

5 * Împlinește-ți TU visele, fiindcă altfel vei avea tendința de a le împlini prin copilul tău și asta poate nu e în interesul lui. Termină facultatea dacă asta îți dorești, nu-ți obliga copilul să devină profesor în loc.

6 * Violența naște violență. Dacă ești violent, critic cu el, așa va fi și el cu el însuși sau cu alții. Oferă-ți blândețe, înțelegere ție și lui. Vezi de unde vine toată furia asta. Ce mesaj are ea să-ți transmită?

7 * Nu te sacrifica pentru copilul tău. Nu faci decât să îl înveți și pe el să se sacrifice pentru alții. Dacă tu ești fericit, dacă îți oferi timp pentru tine, dacă te respecți și îți dai importanță, va face și el asta cu el. Și cu tine 🙂

8 * Ce model de relație vede copilul tău la voi acasă? Cum e relația cu partenerul tău? E foarte posibil ca ce vede acum să repete în viața lui de adult. Cum poți face să ai TU o relație mai bună, model pentru el, cu partenerul actual sau cu altcineva?

9 * Cât ești de autentic/ă? Îți exprimi emoțiile, sau le ascunzi? Recunoști când greșești și îți ceri iertarea sau mergi înainte ca să pari puternic/ă? Copilul tău simte ce simți, nu te poți ascunde. Dar îl înveți și pe el să nu fie autentic, să nu-și recunoască emoțiile.

10 * Ferește-te să pui etichete – fie ele pozitive sau negative. Ele devin parte a identității copilului tău. Dacă îi spui că e prost, asta își va zice și el. Dacă îi spui că e deștept, s-au putea să nu mai depună niciun efort. Oferă-i toată aprecierea ta în legătură cu realizările pe care le are și arată-i iubirea, e de ajuns.

11 * Când copilul tău are o problemă de comportament, vezi ce comportament ai tu. Dacă nu mănâncă – te-a văzut pe tine mâncând sănătos? Dacă nu citește, te-a văzut pe tine citind? Dacă nu socializează, te-a văzut pe tine socializând?

12 * Copilul tău nu are nevoie de mai multe jucării. Are nevoie de timp de calitate cu tine, în care să vă jucați.

13 * Copilul tău nu te ascultă. Dar tu te asculți? Pe el îl asculți cu adevărat?

14 * Copilul tău nu vorbește cu tine. Dar când vă vedeți îl asculți cu adevărat? Încerci să te pui în locul lui? Sau aștepți să facă o pauză de respirație ca să îi spui grijile tale (mai mari), sfaturile tale (cele mai bune), criticile tale (“constructive”)?

15 * Ai prieteni? Iubit/ iubită? Sau te bazezi pe copilul tău să le ia locul?

16 * Poți avea grijă de tine sau te aștepți ca el, copilul tău, să aibă grijă de tine?

17 * Moartea cuiva apropiat din familie, divorțul, alcoolismul, depresia, o boală care incapacitează, în cazul unuia dintre părinți, incestul, venirea pe lume a unui nou copil, toate sunt evenimente traumatice pentru copilul tău, ce au nevoie de gestionare cu ajutorul unui terapeut. Da, și venirea pe lume a unui frățior sau a unei surioare este un eveniment traumatic, fiindcă primul copil pierde o mare parte din atenția voastră și, poate crede el, că și din iubirea pe care o aveți pentru el.

18 * Adicțiile sunt o formă de auto-terapie. Dacă tu sau copilul tău aveți o afinitate pentru o adicție (orice faci în mod repetat și nu îți face bine) căutați un terapeut, fiindcă se poate să treceți peste acea durere și într-un mod sănătos.

19 * Pe cât posibil, încercați să externalizați treburile casnice sau să le transformați în joacă/ sport. Aveți nevoie de timp pentru a vă auzi gândurile. Așa cum în timpul somnului corpul nostru se reface, în timpul meditației (când nu faci nimic și doar te gândești) mintea și sufletul nostru se refac.

20 * Meriți tot ce e mai bun, să simți fericire, respect, importanță, să simți că e destul să fii, nu trebuie să faci mereu ceva, să demonstrezi, să ajuți, ai dreptul să fii și imperfect/ă, vulnerabil/ă, să îți iei timp pentru tine, să îți împlinești visele. Pentru orice altceva există consiliere 🙂