Prima evadare… din zona de confort

Mai jos sunt top 7 beneficii psihologice/ emoționale pe care le putem avea, atunci când participăm la o cursă cu bicicletele, care ne pot scoate din zona de confort și ne pot ajuta în toate celelalte domenii din viață.

De unde a pornit totul: am vrut să îmi mai depășesc niște limite și m-am înscris la o competiție pentru bicicliști, care presupunea un traseu de 55 de km, atât pe șosea, cât și offroad (mai mult offroad). București-Snagov. Prima evadare. Context: alte evenimente similare la care participasem până atunci:
* în urmă cu 3 ani Comana Bike Fest, unde am fost cu o prietenă și mai mult ne-am făcut poze. Dar a fost prin pădure, cam 20 km.
* luna asta: o alergare pe scări de 6 km, cateva alergări (10-12) de 2 km, o alergare de 10 km și o un tur ghidat cu bicicletele de 40 km în total, mai mult pe asfalt.
Am avut, prin urmare o minimă pregătire.

Încă puțin context: traseul Prima Evadare a fost extrem de complex. Am mers mai mult prin pădure și foarte mult prin noroi și nămol – cam 7 km (prin care nu puteai trece cu bicicleta, puteai doar să mergi lângă ea). Am mers și pe asfalt, pietriș, pietre, pământ, frunze, prin bălți, peste dâmburi, cale ferată, iarbă… Cam peste tot. Pentru mine cursa a durat aproximativ 7 ore, în condițiile în care primii au ajuns în 2, iar timpul maxim era de 5 și jumătate. Și asta e ok, am mers în ritmul meu. Iar acum beneficiile:

1. Devii suporterul tău numărul 1

Dacă ai ajuns la linia de Finish, cel mai probabil, mai ales dacă ești începător, ai reușit fiindcă pe drum te-ai încurajat. Poți face asta de oricâte ori ți-e greu, în viață 🙂

2. Înveți să recadrezi ce ți se întâmplă

Asta dacă nu vrei să ai parte de o experiență oribilă și doar înjurături pe traseu. O baltă poate deveni loc de joacă pentru crocodili, noroiul poți zice că e nămol de la Techirghiol și face bine, iar dacă îți sare lanțul e o ocazie numai bună să rogi pe cineva să te ajute și să vezi astfel cum se pune la loc. Mereu apar și lucruri neplăcute în viață și doar interpretarea pe care o dăm noi ne doare sau nu.

3. Faci ceva ce nu puteai face

Iar asta rămâne exemplu pentru orice altceva ce credeai că nu poți și, de fapt, poți. Discuția aia despre mărirea salariului? Să înveți Excel? Să ajungi la Roma?

4. There is no way back

Dacă te-ai îndepărtat de Start, nu prea mai are niciun rost să te întorci. Așa și în alte situații, uneori nu te poți întoarce (la relația dinainte, la jobul dinainte, la contextul în care erai) și dacă te așezi pe marginea drumului și începi să te plângi nu ajungi nicăieri. Literally. Așa că, oricât ar fi de greu, poți merge doar înainte. Important e să ai un obiectiv clar și să ceri ajutor pe parcurs, dacă chiar ai nevoie.

5. O mână se ajută pe cealaltă

La propriu. Dacă o mână a obosit, cealaltă poate susține mai mult. Doar nu e o idee bună să îi dăm totul, că va obosi ea și va trebui să tot schimbăm. Mai bine împarte greutatea cât mai egal. Dacă rămâi însă cu o gleznă scrântită (ca mine) 🙂 celălalt picior va prelua automat tot, fără discuții. Așa și în relațiile apropiate 🙂

6. Focus pe obiectiv, dar și pe natură

Știi ce frumos cântau greierii, păsările, ce frumos se vedea combinația de verde cu albastru, ce mult crescuse grâul, ce aer parfumat era în pădure? Și, în același timp, poți merge înainte, spre linia de Finish, păstrând în memorie sau telefon și câteva poze.

7. Prezent, prezent, prezent

Acesta mi se pare cel mai important beneficiu, la orice sport solicitant. Faptul că îți cere ca atenția să-ți fie în prezent. Un simplu lucru, extrem de important, dacă obișnuiești să mesteci la nesfârșit trecutul, pe toate părțile, firul în patru, sau să îți faci scenarii peste scenarii, legate de viitor. Aici, acum, e realitatea în care trăiești. Nu ești atent la ea – poți imediat să cazi. Ești atent – te ajută să înaintezi, în siguranță și cu stare de bine interioară.

Beneficiu bonus: Pauzele ajută. Când ești foarte obosit, te poți opri puțin, lua o gură de apă, mânca un baton de ceva. O întrebare frumoasă, care ajută oricând: Ce ar vrea ….insert numele tău…. mic/ mică acum? Și cel mai probabil apoi te simți mult mai energizat. De asemenea, dacă ai o problemă, întreabă. Sigur găsești pe cineva să te ajute.

Prin urmare, recomand Prima evadare, sau orice evadare… din zona ta de confort, prin sport.

Analiza relatiei

Avem mai jos cateva teme de baza, care stau la baza relatiei de cuplu.

De verificat atat la inceputul relatiei, inainte de a-ti asuma un angajament, cat si pe parcurs, din cand in cand, pentru a ne alinia sau vedea daca nu cumva suntem prea diferiti pentru a continua.

Cine e de vină?

În orice conflict, mai ales atunci când este unul mai mare, în urma căruia ne simțim răniți, avem tendința să mergem pe una din cele două abordări de mai jos:

Atunci însă când ne asumăm, emoțional, toată vina, sau când îl învinovățim pe celălalt (emoțional, fiindcă putem ști la nivel rațional că are și el o parte de responsabilitate, sau că avem și noi o parte, dar să nu simțim asta) vedem doar o parte a lucrurilor. Uităm că în orice relație suntem 2. Interconectați și interdependenți, cu o chimie proprie.

Este mult mai ușor să vedem lucrurile așa, bidimensional. Dacă ne asumăm noi toată vina îl putem vedea în continuare pe celălalt a fi perfect, dacă îl învinuim în totalitate pe celălalt, putem să ne vedem pe noi înșine a fi perfecți. Și de ambele fantezii pare că avem, uneori, nevoie. Doar că ele nu corespund realității, este nedrept să le vedem așa, ne scad empatia sau compasiunea de sine și ne împiedică să evoluăm.

Mai realist vorbind, lucrurile stau ca în schema de mai jos:

Cum îți dai seama că lucrurile stau într-adevăr așa:

  • Dacă ar fi fost altcineva în locul tău, crezi că s-ar fi simțit la fel ca tine? Ai putea să te gândești la cel puțin 1 persoană care nu s-ar fi simțit la fel de rănită, în aceeași situație?
  • Dacă ar fi fost altcineva în locul celuilalt? Ai putea să te gândești și pentru locul lui la cel puțin 1 persoană care ar fi reacționat diferit?

Dacă ai reușit să faci asta, felicitări. Tocmai ai văzut cum, de fapt, experiența ta este subiectivă* și răul făcut nu este atât de general valabil cum ți se părea inițial.

* există și rău obiectiv, doar că el este reglementat prin legile țării în care trăiești și prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. Pentru orice altă situație, care nu intră sub incidența legilor, avem parte de o experiență subiectivă.

Atunci când vorbim de Experiența Subiectivă, ne uităm la prima, respectiv ultima căsuță și vedem acolo: Personalitate, Stimă de sine, Educație.

— Suntem mai atrași de reguli sau de libertate, de tradiție sau nonconformism, de secrete sau deschidere, de empatie sau disociere, de putere sau cooperare, de perfecționism sau relaxare, în funcție de personalitatea noastră.
— De asemenea, avem o părere bună despre noi, suntem plini de compasiune de sine, respect de sine, apreciere de sine și putem, astfel transmitem această imagine în lume și putem oferi și celorlalți același lucruri… sau nu, iar părerea lor ne afectează mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de stabili și buni prieteni cu noi suntem.
— Și nu în ultimul rând, în funcție de educația primită suntem obișnuiți cu anumite conduite: tot ce ține de manierele elegante, acasă sau în societate. Iar aceste reguli sunt diferite la fiecare, în funcție de familia în care am crescut.

Responsabilitatea noastră: să ne cunoaștem, să schimbăm ceva la noi dacă suntem într-o extremă sau alta, sau să adaptăm mediul la modul în care suntem, să ne creștem stima de sine și să nu pretindem ca toți să fie ca noi. Nu se poate și nu e de dorit. Am crescut diferit – suntem diferiți.

Mai multe dovezi:

  • Dacă tu ai fi procedat diferit, în relație, crezi că celălalt ar fi avut același răspuns?
  • Dacă celălalt ar fi procedat diferit, crezi că ai fi reacționat la fel?

Cel mai probabil că nu. Având în vedere că suntem în relație, ne influențăm unii pe ceilalți. Acum ne uităm la a doua și a treia căsuță și vedem cum o parte din problemă este și ciocnirea între cele 2 personalități. Nu doar că suntem diferiți, dar ceea ce tu faci pe mine mă scoate din sărite, sau ceea ce eu fac te scoate pe tine din sărite.

Modul în care procedăm în relație ține de comportamentul nostru, iar comportamentul ține de personalitatea/ stima de sine/ educația pe care le avem. Ele generează interpretările pe care le facem pentru o situație, iar acele interpretări generează emoția care alimentează comportamentul.

Atunci când avem o părere bună despre noi, vedem cum comportamentul celorlalți vorbește doar despre ei și facem o interpretare neutră sau pozitivă. Dacă avem o imagine proastă despre sine, orice gest ne poate face să simțim că celălalt are ceva cu noi. Dacă avem o părere foarte bună, ceilalți pot face orice, iar noi să ne simțim în continuare ok. Putem fi supărați pe situație, dar nu pe ei. Și putem să ne oferim compasiune, ca să trecem cu bine peste acel moment.

Aceste două căsuțe ne arată că am putea, ca să ne înțelegem, nu doar să ne îmbunătățim personalitatea, să ne creștem stima de sine sau să ne rescriem obiceiurile și credințele ce vin din educație, dar am putea și să ne schimbăm comportamentul. Să aflăm ce ar fi nevoie să facem sau să zicem ca ceva să se întâmple și să punem în aplicare. Iar asta se poate întâmpla atunci când intrăm în dialog cu gândurile noastre negative. Când apar – să ne răspundem. De aici vine apoi și o emoție neutră sau pozitivă, după ce pe cea negativă ne-am dat voie să o simțim și a trecut. De aici vine apoi, un comportament mai adecvat.

Responsabilitatea noastră: să răspundem celuilalt pe limba lui, să ne adaptăm lui, ca să ne înțelegem, să tolerăm diferențele, să ne manifestăm agresivitatea nu împotriva lui sau împotriva noastră, ci către situația respectivă. Să ne lăsăm să simțim durerea și să intrăm în dialog cu gândurile negative, răspunzându-le cu blândețe.

În orice caz, este important să vedem contribuția ambelor părți ale relației.
Puteți face un test acum – luați orice conflict important pe care l-ați avut și simțiți care este, de fapt, contribuția voastră & a celuilalt.

Pentru a vedea lumea așa cum e ea în realitate, 3D 🙂

A sta tu cu tine

Una dintre experiențele care mi-a schimbat cel mai mult viața, în bine 🙂 a fost venită ca temă pentru acasă în timpul ședințelor de consiliere cu Lavinia.

Suna cam așa: stai o zi cu tine. Fără telefon, laptop, fără să faci nimic.

Poftim? Ce? De ce? Cum? Vai.

Ei bine, a meritat efortul, 100%.

Mi-am luat o zi liberă de la lucru, în timpul săptămânii și o cameră la o pensiune din București, nu prea departe de casă.

A fost foarte greu, trebuie să recunosc. Am vorbit de câteva ori la telefon, spre final de zi și am ieșit la masă, la restaurantul pensiunii, unde am interacționat cu chelnerul 🙂
De ce a fost greu? Fiindcă suntem obișnuiți să fugim de noi, în muncă sau distracții, să fim mereu conectați la altceva, exterior, ca să nu ne plictisim, ca să nu ne doară, ca să nu cumva să gândim prea mult.

Ce s-a întâmplat, în timp ce stăteam în pat, cu ochii pe pereți:
* au început să îmi vină în minte evenimente din trecut și să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat atunci, să se lege niște fire, să am niște revelații
* procesând evenimentele astea din trecut, cu emoțiile aferente, le puneam pe rând în cutiuțe, la locul lor, să nu mai stea împrăștiate peste tot

* am început să îmi aud vocea interioară mult mai clar, iar ea îmi spunea ce îmi doresc: să mă ridic, să fac niște exerciții, să fac un duș, să mă uit în oglindă, să râd, să dansez 🙂 Și am făcut aceste lucruri și m-am simțit bine.

Cam asta s-a întâmplat în acea zi și asta mi-a schimbat mult viața apoi, fiindcă am început să pot sta cu plăcere în fiecare zi câteva zeci de minute, doar să procesez ce mi se întâmplă, ca să înțeleg mai bine. Și, făcând asta, reușeam să învăț ceva din experiențele prin care treceam, spre deosebire de trecut când doar treceam de la o experiență la alta, fără să le procesez și astfel fără să învăț din ele, fără să mă las modelată, să cresc.

Acest proces, de a sta cu tine, se cheamă pe de o parte: igienă emoțională, fiindcă cureți și ordonezi emoțiile prin care treci, ca să le înțelegi și să te ajute să te dezvolți și pe de altă parte se cheamă conectare cu sine, fiindcă ajungi să îți auzi vocea interioară, vocea intuiției, a conștiinței și să o urmezi, fiindcă ea cam are dreptate 🙂

Iar conectarea asta cu sine te ajută să vezi ce nevoi ai și să le împlinești, ceea ce este vital pentru relațiile tale, fiindcă nu mai pui presiune pe ele, nu te mai aștepți și nu mai pretinzi de la ceilalți să îți împlinească nevoile, ceea ce este minunat, fiindcă nu este reponsabilitatea lor. De asemenea, te ajută să te conectezi cu ceilalți, ceea ce poți face mult mai ușor atunci când nevoile tale sunt împlinite și îți asculți intuiția, iar asta te ajută să fii empatic și să ai relații profunde, împlinitoare.

Un alt lucru foarte important care se întâmplă atunci când stai cu tine este realizarea faptului că nu ești singur. Mulți oameni au frica de singurătate, frica de abandon, ceea ce îi face să suporte relații abuzive, fiindcă pentru ei singurătatea ar fi mai gravă, chiar decât violența. Nu ești singur, ca un copil părăsit, fiindcă ești tu acolo, ca un adult responsabil, sau ca un părinte bun, calm, iubitor, care poate să te încurajeze. Ca un prieten apropiat sau ca un iubit/ iubită, care te ia în brațe cu apreciere și drag.

Iar această realizare, în gestionarea emoțiilor și a evenimentelor din viață, în relații mai ales, dar și când ești doar tu, este incredibil de importantă. Relațiile tale devin mult mai funcționale și mai stabile atunci când tu ești funcțional și stabil. Când știi cine ești și te bazezi în primul rând pe tine, putând apoi să fii aproape și de celălalt dacă are o cădere, ceea ce îl face și pe el să fie aproape de tine când tu ai nevoie.

.

În ultimul rând, alt lucru care se întâmplă atunci când stai puțin departe de stimulente cum sunt tehnologia, alți oameni, cărțile, filmele, etc, este că ai parte de un post de dopamină. Ceea ce te face să devi mult mai motivat, să ai energie pentru a reuși ceea ce acum nu poți, nu îți vine, pentru ceea ce tot amâni.

O steluță pentru acest proces: dacă ești genul care stai foarte mult tu cu tine, poate un exercițiu bun pentru tine ar fi cel opus – să interacționezi cu oameni, până vezi că nu sunt răi, de fapt, au și ei problemele lor, să înveți să te aperi și să te dezvăluiești, pentru a crea relații intime, înfloritoare.

Nu e ușor, nu ies toate din prima, dar mergem înainte, fiindcă e drumul cel bun 🙂 #landofoz