Cele 7 păcate capitale ale relațiilor

Dacă tot e să păstrăm referințele biblice, așa cum a făcut și psihologul John M. Gottman, cu ai lui 4 călăreți ai Apocalipsei, am zis să vedem și care ar fi păcatele capitale pe care le putem face în relații, care pot duce la apariția acestora. Fiindcă, nu-i așa, e mai ușor să previi, decât să tratezi.

Probabil că ați auzit de cei 4 călăreți – critica (care poate include și violența fizică), disprețul, defensiva, închiderea în sine – sunt cei care preced o despărțire în cuplu, iar dacă nu – puteți citi articolul de mai sus și vedea și aici care ar putea fi antidotul împotriva lor. Totuși, dacă au apărut, deja este cam prea târziu, de cele mai multe ori, poate fi foarte greu să aplicăm metodele salvatoare, datorită prea multor emoții negative acumulate în timp.

Prin urmare, hai mai bine să o luăm de la început cu atenție, să nu ajungem la ei, să evităm pe cât putem:

  1. Minciuna

Am pus-o prima, fiindcă poate apărea de la începutul relației. Minciuna e atunci când te pui într-o lumină atât de bună, încât nu se mai vede niciun defect (dezvăluindu-le abia după ce ai obținut anumite avantaje). Când închizi ochii și la defectele celuilalt – atunci te minți pe tine și nici asta nu e ceva folositor relației.

Când dai impresia că vrei ceea ce vrea și celălalt: de la o relație serioasă, până la sporturi și activități care-i plac, când dai impresia că îți plac prietenii și familia lui, doar ca să-l faci să se îndrăgostească de tine. Orice moment în care gândurile și expresia ta sunt în dezacord, este o minciună.

Bineînțeles, minciuna e și atunci când spui în mod direct un neadevăr, pentru a te proteja (cel puțin pe moment, fiindcă dacă află celălalt mai târziu e mult mai rău) – de la ascunderea unor dependențe, ce poate implica cheltuirea unor bani comuni pe altceva decât ceea ce declari, sau anumite activități pe care le faci și cu care celălalt nu ar fi de acord, până la înșelat.

În acest caz, responsabilitatea producerii acestui fenomen stă și la partener, care e nevoie să creeze un safe space pentru exprimarea adevărului, să fie înțelegător și orientat spre înțelegerea cauzelor și soluții, mai degrabă decât spre pedepsire (prin critică, ironie, batjocură, respingere, ignorare, silent treatment).

Soluția: maturizarea, asumarea deciziilor și comunicarea gândurilor cu curaj și asertivitate.

2. Înșelatul

Este o formă complexă de minciună și implică și ruperea unui contract simbolic, în cadrul unei relații monogame. Nu cred că e nevoie să insistăm aici – orice înșelat provoacă suferință celuilalt.

Soluția: maturizarea, comunicarea directă a sentimentelor sau încheierea relației, în cazul în care nevoile neîmplinite din relație sunt mult mai mari și mai multe decât cele împlinite, nu le putem împlini singuri și celălalt nu cooperează.

3. Manipularea

Și aceasta este o formă voalată de minciună, amestecată cu insistență, învinovățire și amenințare subtilă prin care îl determini pe celălalt să facă ce vrei tu, împotriva voinței lui. Nici aici nu insistăm, fiindcă este clar în ce mod îi facem rău.

Soluția: maturizarea, independența – să nu mai avem nevoie neapărat de celălalt pentru împlinirea nevoilor noastre.

4. Lăsarea nemulțumirilor să se adune

Atunci când o nemulțumire se tot repetă, se agravează și nu se rezolvă de la sine, e ca în cazul afecțiunilor fizice – pe lângă că ne deranjează constant, poate să se extindă și să degenereze într-o boală cronică (vezi gastrita care se transformă în ulcer, sau apendicita cu peritonită). Este foarte nociv pentru relație să lași nemulțumirile să se adune și apoi să explodezi, și tot așa. Celălalt poate să nu realizeze deloc ce se întâmplă – nici cât de nemulțumit ești, nici ce se întâmplă când explodezi – nu are ce să mai spună atunci.

Soluția: maturizarea, asumarea propriilor stări și gânduri, orientarea spre soluție, cooperarea, curajul de a te afirma.

5. Neprioritizarea relației

Dacă mereu e mai importantă cariera/ familia de origine/ prietenii/ hobbiurile și relația nu primește destul timp și energie, ea se poate ofili, ca o floare neudată. Este nevoie de timp pentru rezolvarea nemulțumirilor și pentru bonding: activități plăcute împreună, ca ea să înflorească și să rodească.

Aici, din nou, e nevoie și ca partenerul să creeze un safe place, se poate ca celălalt să evite prioritizarea relației și fiindcă nu îi aduce o starea de bine interacțiunea.

Soluția: timp de calitate împreună, destul pentru amândoi partenerii.

6. Perfecționismul

Concentrarea pe defectele partenerului și încercarea de a le schimba, pe toate, cu efort susținut, poate duce foarte ușor la chemarea tuturor călăreților.

Soluția: să te concentrezi pe calități, să îl inspiri prin propriul exemplu, să te concentrezi pe evoluția ta, dezvoltarea ta personală, să îți arăți disponibilitatea de a-l sprijini și pe el, atunci când vrea să ceară ajutorul. Ar fi ideal ca fiecare să aibă prieteni cu care să se sfătuiască și un terapeut/ consilier, fiindcă lumea în care trăim este mult prea complexă și avem nevoie de un ghid prin ea.

7. Proiecția

Foarte des, din păcate, se întâmplă să proiectăm pe partenerul nostru roluri care nu au legătură cu el: rolul de mamă/ tată/ bunic/ bunică/ copil/ terapeut/ stăpân/ sclav/ iubit ideal. Mare atenție la ele. Am scris un articol despre asta aici. De observat dacă vi se pare că celălalt seamănă nu unul din cei de mai sus. Poate că seamănă puțin, dar este altcineva, asemănările sunt mai mult create de mintea noastră, ca într-un test proiectiv. Problema când facem asta este că nu mai vedem omul în totalitatea lui și relaționăm astfel cu o fantasmă a noastră, iar asta duce numai la frustrări: celălalt se simte neînțeles, iar noi putem suferi atunci când celălalt (evident) nu se poartă conform rolului din mintea noastră.

Soluția: de rezolvat relația cu persoana reală (mamă/ tată/ bunic/ bunică) pe care o proiectăm, în terapie/ consiliere, de văzut ce nevoi se ascund în spatele celorlalte proiecții (copil/ terapeut/ stăpân/ sclav/ iubit ideal). De discutat deschis în cuplu despre asta.

Cam astea ar fi cele pe care le-am identificat.

Succes! 🙂