În acest articol m-am gândit să ofer câteva informații pentru cine ar fi interesat despre ce presupune de obicei educația unui psihoterapeut și să exemplific cu traseul meu academic.
În principal, pentru a deveni psihoterapeut, cineva trebuie să:
- fie licențiat în Psihologie (sau altă facultate acceptată de Colegiul Psihologilor – Medicină, Asistență Socială, Filosofie, etc.),
- să aibă un Master în domeniu,
- să absolve o școală de formare de 2-4 ani de obicei (similare cu școlile de gândire din articolul precedent),
- să parcurgă un număr de ore de dezvoltare personală (150)
- și un număr de ore de supervizare (100-200, în funcție de școală).
- Uneori se adaugă și un număr minim de ore de practică (100-200), tot în funcție de școală.
Unele școli durează mai mult – cum e cea de psihanaliză, care poate dura până la 8 ani, sau mai puțin, cum e cea de terapie cognitiv-comportamentală care durează 2 ani.
Apoi, pentru cei care se înscriu în Colegiul Psihologilor, va fi nevoie de un proces de formare continuă, existând obligativitatea de a strânge anual un număr de credite (10) ce pot fi obținute prin participarea la diverse conferințe, workshopuri, evenimente acreditate.
În cazul meu, educația formală a fost așa:
- Licență în Filosofie
- Master în psihoterapie cognitiv-comportamentală (care se consideră a fi și formare)
- Dezvoltare personală în psihoterapie cognitiv-comportamentală
- Workshopuri de art-terapie, psihodramă, terapie centrată pe persoană
- Practică: workshopuri de comunicare asertivă, club de carte de psihologie, alte conferințe și evenimente
- Studiu personal (diverse workshopuri de dezvoltare personală, cărți, etc)
În cazul unui consilier pentru dezvoltare personală (life coach) educația formală minimă presupune doar un curs acreditat de Ministerul Educației care durează de obicei o săptămână, sau chiar doar un weekend. Unele se pot face doar online, având astfel o calitate și mai slabă.
În cazul meu, am absolvit și un curs de consilier de dezvoltare personală și unul de formator (training of trainers).
Dar, mai presus de toate, ce cred eu că face un terapeut să fie bun este pasiunea pentru domeniu, ambiția de a deveni un om mai bun, timpul alocat pentru introspecție și experimentarea unei palete cât mai largi de momente, cât mai diferite, pentru a putea apoi să relaționeze cu oameni cât mai diverși și poveștile lor, plăcerea de a face research în profunzime despre orice subiect. Curiozitatea și energia de a afla mai mult.
Sper că aveți parte de experiențe revelatoare în cabinet!