Month: February 2019

Diferente

Posted by admin on in Dezvoltare personală

Uneori, într-o discuție, celălalt are o viziune total diferită față de a noastră a lucrurilor și asta ne scoate din sărite. Sau ia decizii pe care noi nu le-am lua, își dorește lucruri care nouă ni se par lipsite de sens, pretinde de la noi lucruri care ni se par imposibile, sau invers – ne simțim neînțeleși. Povestim cu pasiune ceva și celălalt rămâne rece, sau venim cu tristețe și primim două palme. Metaforice. Cum se poate așa ceva?

E simplu, suntem diferiți. Am văzut asta cel mai bine acum mulți ani, atunci când am descoperit cele 16 personalități gândite de Myers–Briggs. Cei 8 indicatori ai lor sunt: I/E (introvert/ extrovert, își iau energia din a sta singuri sau cu alții), N/S (intuitive/sensing, imaginativi sau practici), T/F (thinking/ feeling, iau decizii bazate pe gândire rațională sau pe ceea ce simt), J/P (judging/ perceiving, judecă sau sunt înțelegători):

Testul: https://www.16personalities.com/free-personality-test 

Scopul tău

Cele 16 personalități relevă fiecare caracteristică a individului (dominanța celor 4 indicatori în cazul lui), dar și despre el ca întreg și “scopul lui în viață”, ce meserii i se potrivesc, cu ce alte personalități se potrivește, cum este în calitate de angajat, partener sau părinte.

Unii au ca scop să analizeze și construiască, alții să descopere și să inventeze, unii să impună reguli și alții să distreze. Fiecare îndeplinește un rol și își trăiește viața așa cum îi place, cum a fost învățat, cum își dorește.

Apoi, am descoperit indicatorii din Big Five:

  • Openness – People who like to learn new things and enjoy new experiences usually score high in openness. Openness includes traits like being insightful and imaginative and having a wide variety of interests.
  • Conscientiousness – People that have a high degree of conscientiousness are reliable and prompt. Traits include being organized, methodic, and thorough.
  • Extraversion – Extraverts get their energy from interacting with others, while introverts get their energy from within themselves. Extraversion includes the traits of energetic, talkative, and assertive.
  • Agreeableness – These individuals are friendly, cooperative, and compassionate. People with low agreeableness may be more distant. Traits include being kind, affectionate, and sympathetic.
  • Neuroticism – Neuroticism is also sometimes called Emotional Stability. This dimension relates to one’s emotional stability and degree of negative emotions. People that score high on neuroticism often experience emotional instability and negative emotions. Traits include being moody and tense.

Testul: https://www.123test.com/personality-test/ 

Abilitățile tale

Acest test ne explică foarte bine de ce unii oameni caută cât mai multe experiențe noi și alții merg la aceeași pensiune, în aceeași stațiune de peste 20 de ani. Cum de unii pot să construiască, metodic un proiect complex, iar alții nu au nicio problemă să se relaxeze, fără nicio grijă. Cum de unora le place la petreceri și alții preferă să stea acasă. De ce unii sunt mai politicoși și alții mai “nesimțiți”. Cum de unii se îngrijorează la fiecare pas și alții se aruncă cu capul înainte și cumpără impulsiv două mașini în aceeași zi 🙂

Și, de curând, ideologiile politice, care pot explica multe lucruri despre cum vedem viața, statul, corporațiile, banii, religia, sexualitatea, clasele sociale, culturile:

  • Right-wing politics hold that certain social orders and hierarchies are inevitable, natural, normal, or desirable, typically supporting this position on the basis of natural law, economics, or tradition. Hierarchy and inequality may be viewed as natural results of traditional social differences or the competition in market economies. The term right-wing can generally refer to “the conservative or reactionary section of a political party or system”.
  • Left-wing politics supports social equality and egalitarianism, often in opposition to social hierarchy. It typically involves a concern for those in society whom its adherents perceive as disadvantaged relative to others (prioritarianism) as well as a belief that there are unjustified inequalities that need to be reduced or abolished (by advocating for social justice). The term left-wing can also refer to “the radical, reforming, or socialist section of a political party or system”
  • Authoritarianism is a form of government characterized by strong central power and limited political freedoms. Individual freedoms are subordinate to the state and there is no constitutional accountability and rule of law under an authoritarian regime. Authoritarian regimes can be autocratic with power concentrated in one person or it can be more spread out between multiple officials and government institutions
  • Libertarianism is a collection of political philosophies and movements that claim to uphold liberty as a core principle. Libertarians seek to maximize political freedom and autonomy, emphasizing freedom of choice, voluntary association and individual judgment. Libertarians share a skepticism of authority and state power, but they diverge on the scope of their opposition to existing political and economic systems. Various schools of libertarian thought offer a range of views regarding the legitimate functions of state and private power, often calling for the restriction or dissolution of coercive social institutions

Testul: https://www.politicalcompass.org/test 

Viziunea ta

Discuțiile despre infidelitate, căsătorie, rolul bărbatului și al femeii, familia tradițională, religia în școli și alte subiecte controversate pot fi explicate foarte bine prin ideologiile la care fiecare din partenerii de discuție aderă. Este util să gândim lucrurile din această perspectivă fiindcă ne ajută să ieșim din dihotomia right or wrong și să intrăm în cea mai realistă: right of left 🙂 Totuși, scopul nostru ar fi să ajungem cât mai mult spre centru, pentru a avea o viziune echilibrată, având deja experiența istorică a extremelor – Stalin/ Hitler vs. lipsa de supraviețuire și răspândire a regimelor anarhiste.

Ideologiile acestea se formează ca orice altă parte din personalitatea noastră în copilărie. Putem avea părinți autoritari (accent pe reguli), permisivi (accent pe libertate) sau echilibrați (și reguli și libertate). Ei pot avea viziuni de stânga (toți oamenii sunt egali, suntem fiii cerului și al pământului) sau de dreapta (există o ierarhie naturală a speciilor și caselor sociale). Iar noi putem adera la viziunile lor sau putem sări în extrema opusă. Și este important, din nou, să ne centrăm, cel puțin în discuțiile cu ceilalți, dacă vrem să evităm conflictele și să dăm dovadă de empatie.

Și, în final, avem tipurile de atașament ale lui John Bowlby care se manifestă în relații – atât de cuplu, cât și părinte-copil sau între prieteni: securizant, anxios, evitant sau dezorganizat:

  • Secure attachment occurs when children feel they can rely on their caregivers to attend to their needs of proximity, emotional support and protection. It is considered to be the most advantageous attachment style.
    • Securely attached people tend to agree with the following statements: “It is relatively easy for me to become emotionally close to others. I am comfortable depending on others and having others depend on me. I don’t worry about being alone or others not accepting me.” This style of attachment usually results from a history of warm and responsive interactions with their attachments. Securely attached people tend to have positive views of themselves and their attachments. They also tend to have positive views of their relationships. Often they report greater satisfaction and adjustment in their relationships than people with other attachment styles. Securely attached people feel comfortable both with intimacy and with independence.
  • Anxious-ambivalent attachment occurs when the infant feels separation anxiety when separated from the caregiver and does not feel reassured when the caregiver returns to the infant.
    • People with anxious-preoccupied attachment type tend to agree with the following statements: “I want to be completely emotionally intimate with others, but I often find that others are reluctant to get as close as I would like”, and “I am uncomfortable being without close relationships, but I sometimes worry that others don’t value me as much as I value them.” People with this style of attachment seek high levels of intimacy, approval, and responsiveness from their attachment figure. They sometimes value intimacy to such an extent that they become overly dependent on the attachment figure. Compared with securely attached people, people who are anxious or preoccupied with attachment tend to have less positive views about themselves. They may feel a sense of anxiousness that only recedes when in contact with the attachment figure. They often doubt their worth as a person and blame themselves for the attachment figure’s lack of responsiveness. People who are anxious or preoccupied with attachment may exhibit high levels of emotional expressiveness, emotional dysregulation, worry, and impulsiveness in their relationships.
  • Anxious-avoidant attachment occurs when the infant avoids their parents.
    • People with a dismissive style of avoidant attachment tend to agree with these statements: “I am comfortable without close emotional relationships”, “It is important to me to feel independent and self-sufficient”, and “I prefer not to depend on others or have others depend on me.” People with this attachment style desire a high level of independence. The desire for independence often appears as an attempt to avoid attachment altogether. They view themselves as self-sufficient and invulnerable to feelings associated with being closely attached to others. They often deny needing close relationships. Some may even view close relationships as relatively unimportant. Not surprisingly, they seek less intimacy with attachments, whom they often view less positively than they view themselves. Investigators commonly note the defensive character of this attachment style. People with a dismissive-avoidant attachment style tend to suppress and hide their feelings, and they tend to deal with rejection by distancing themselves from the sources of rejection (e.g. their attachments or relationships).
    • People with losses or other trauma, such as sexual abuse in childhood and adolescence may often develop this type of attachment and tend to agree with the following statements: “I am somewhat uncomfortable getting close to others. I want emotionally close relationships, but I find it difficult to completely trust others, or to depend on them. I sometimes worry that I will be hurt if I allow myself to become too close to other people.” They tend to feel uncomfortable with emotional closeness, and the mixed feelings are combined with sometimes unconscious, negative views about themselves and their attachments. They commonly view themselves as unworthy of responsiveness from their attachments, and they don’t trust the intentions of their attachments. Similar to the dismissive-avoidant attachment style, people with a fearful-avoidant attachment style seek less intimacy from attachments and frequently suppress and deny their feelings. Because of this, they are much less comfortable expressing affection.
  • Disorganized attachment occurs when there is a lack of attachment behavior.

Un test: https://www.psychologytoday.com/intl/tests/relationships/relationship-attachment-style-test

Stilul tău

Această teorie explică foarte bine atitudinea noastră față de relații, gradul de anxietate pe care îl avem în legătură cu ele sau cât de mult ni le dorim. Explică modul în care reacționăm la stimulii ce vin din afară – cât de mult îi interpretăm negativ, pozitiv sau neutru și cât de echilibrate și durabile sunt relațiile noastre.

Și, la fel ca toate cele de mai sus, se poate, în timp schimba. În urma unui eveniment important sau în urma terapiei, în funcție de scopuri și motivație. De asemenea, ce putem face și este cel mai la îndemână – este să căutăm medii în care personalitatea noastră să înflorească, unde să ne simțim în largul nostru, unde să ne împlinim scopul, să ne punem în valoare abilitățile, un mediu potrivit pentru viziunea noastră și relații în care stilul nostru să fie înțeles și acceptat.

Succes!

Iubire sau atașament?

Posted by admin on in Dezvoltare personală

Foarte mulți oameni se bat cu pumnul în piept că iubesc, când de fapt tot ce fac este să se simtă atașați de cineva. Dar mă doare! spun ei. Simt ceva, aici în inimă, sau în stomac. Și așa știu ei că este iubire. Se gândesc la celălalt, îi vor prezența, vor să petreacă timp împreună, să fie ascultați, vor x, y, z și să fie iubiți înapoi în felul în care îl vor ei. Dar este asta iubire adevărată?

Hai să vedem care sunt relațiile cele mai frumoase din viața noastră. Și sper că fiecare să fi avut măcar una, măcar la un moment dat. Sunt relațiile:

  • care simți că vor fi mereu acolo 
  • în care te simți acceptat așa cum ești, nejudecat
  • în care nu te cerți, nu există violență verbală, furie împotriva celuilalt, te enervezi, dar mai mult pe pe situații, foarte puțin și rar pe celălalt și atunci e ca o ușoară iritare
  • lipsește frica de pierdere, nu există gelozie
  • lipsește nevoia de a fugi, te simți în largul tău împreună și e plăcut
  • nu vrei nimic anume cu ei, doar să petreci uneori timp împreună – vii spre ei nu cu nevoie, ci cu dorință, de a împărtăși bucurie

Cam așa arată iubirea necondiționată, ce are la bază dorința ca celălalt să fie fericit, așa cum vrea el. În care oferi libertate totală și atenție când vă întâlniți. Îl înțelegi când are stări proaste, oricare ar fi ele și nu pretinzi nimic de la el. Nu are datoria să îți ofere nimic. Nu faci interpretări negative despre el și ai o părere foarte bună despre el, fix așa cum e.

Ați avut, prieteni de genul acesta? Știi că are niște defecte, dar nu te deranjează cu nimic. Așa e el, spui.

Ce se întâmplă în acest caz cu membri apropiați ai familiei sau în relațiile de cuplu pe care le avem când nu bifăm toate cele șase criterii de mai sus? Avem parte de atașament și nu de iubire adevărată, necondiționată. Avem parte doar de iubire condiționată, care nu e chiar iubire. Seamănă mai mult cu o tranzacție, te folosești de celălalt pentru a-ți împlini niște nevoi. Cum recunoști atașamentul?

  • există certuri frecvente, aprinse și nu ai o părere prea bună despre celălalt
  • vrei ca celălalt să facă ceva anume și dacă nu face – scandal
  • există gelozie
  • există dorința de fugă și dorința de a agățare și control
  • cauți mereu dovezi pentru lipsa iubirii, fiindcă nu ai încredere că există de fapt
  • corpul tău reacționează ca în fața unui pericol atunci când ești lângă celălalt, nu te poți relaxa, nu te simți în largul tău

Și ce se poate face atunci când cineva cu care ești într-o relație de atașament este foarte apropiat – părinte sau soț? Renunți la relație pur și simplu? Mai există o cale:

  • să pui limite (mulțumesc pentru grijă/ sfat, dacă ți se impun lucruri, dacă nu îmi mai reproșezi lucruri poate voi coopera mai mult, dacă ți se reproșează mereu ceva)
  • să vezi ce poți oferi și ce nu și să oferi ce poți
  • să spui foarte clar ce vrei, frumos și apăsat și des și să fie ok dacă celălalt nu poate sau refuză
  • să îți împlinești tu nevoile care așteptai să fie împlinite de celălalt (dacă era nevoia de acceptare, să te accepți, dacă era nevoia de conectare, să te conectezi cu tine, dacă era nevoia de ascultare, să te asculți, dacă era nevoia de răsfăț, să te răsfeți, etc.)

Și atunci sunt mari șanse să începi să ai relații mai bune, autentice și cu ei. Fiindcă senzația aia de durere, din piept, e doar frica de a nu-l pierde pe celălalt, pe când iubirea necondiționată e unică și eternă.

Succes!

 

 

Diamantul din tine

Posted by admin on in Dezvoltare personală

Dacă ai avea un diamant, cam cât un mango, l-ai da cadou, pentru a primi în schimb apreciere? L-ai da cuiva care, în schimbul lui, dar fără nicio garanție, ar putea să-ți spună, pentru un timp: bravo, ești deștept, ești frumoasă, te iubesc?
Și dacă ți-aș zice că diamantul este și unul care îți oferă lumină, căldură, bucurie interioară, atâta timp cât îl ai? L-ai mai da pentru a obține aceleași lucruri din altă parte? Nu pare o afacere prea bună. Și totuși mulți facem asta foarte des.

Diamantul tău este esența ta și conține calitățile tale cele mai prețioase. La ce ești cel mai bun? Ce-ți place cel mai mult să faci? Ce te face să strălucești pe dinăuntru? În momentul în care renunți la acele lucruri pentru altcineva i-ai dat o parte din tine. Și asta te face dependent de el, fiindcă nu poți sta prea departe incomplet fiind. Tendința va fi mereu de reîntregire. Și de ce ai renunța și oferi o parte importantă din tine? Pentru a primi la schimb o etichetă pozitivă: ești minunat, ești extraordinar, ești cel mai bun, te vreau în viața mea pentru totdeauna. Cuvinte de care diamantul are nevoie, pentru a ști cum este el, fiindcă habar n-are cum este. În ochii lui e doar o bucată de sticlă. Și cu gândul ăsta nimeni nu poate trăi. La ce bun să trăiești dacă nu ai nicio valoare?

Ce se întâmplă când cel pentru care renunțăm la o parte din noi, sau la noi în totalitate nu ne dă la schimb ce ne așteptăm, sau ne dă prea puțin? Devenim complet nefericiți – și fără diamant și fără eticheta drăguță, fără vorbe frumoase, fără lumină, căldură, bucurie. Și de aici avem două soluții:

  1. ne înfuriem foarte tare și ne zbatem să primim totuși etichetele de care avem nevoie: muncind mai mult, dându-ne peste cap, investind energie și resurse pentru a-l convinge pe celălalt că merităm, dându-i și mai mult din noi, sau luându-i diamantul dat și căutând repede pe altcineva să i-l dăm, repetând povestea. Toată această risipă de energie vine la pachet cu anxietate – frica de nereușită, sau manie – obsesia de a reuși.
  2. ne întristăm foarte tare și renunțăm, ne tot repetăm că nu avem nicio valoare și ne izolăm din ce în ce mai mult de ceilalți, care nu au cum să vadă nimic bun la noi. Dacă am interacționa mai mult am risca să trecem neobservați, să fim ignorați și asta ar însemna că suntem ca și inexistenți, iar asta doare cel mai tare. Frica este foarte mare, paralizantă și gândurile că lumea ar fi mai bună fără noi accentuează depresia.

În primul caz din cele de mai sus putem convinge pe cineva de valoarea noastră. Încercând multe variante șansele de reușită sunt mari, mai ales când mania este mai puternică decât anxietatea. Doar că… pe termen lung apar din nou probleme. Celălalt:

  • se poate obișnui cu energia noastră debordantă și o poate lua de bună, așteptându-se să continue la același nivel, ceea ce nu este posibil, fiindcă în scurt timp vom fi epuizați.
  • se poate simți copleșit de cadourile pe care i le facem, să nu știe cum să reacționeze, cum să se revanșeze și astfel începe să ne evite, ceea ce ne va face să îi dăm și mai multe, iar el să ne evite și mai tare.
  • poate fi destul de egoist încât să zică mulțumesc și să nu se simtă obligat să dea nimic la schimb, ne dă altceva decât îi cerem (bani, în loc de apreciere), sau mult mai puțin decât îi cerem, ceea ce ne face să rămânem agățați, într-o stare de stres continuu, sau să încheiem relația și să pornim iar în căutare.

Și ce e de făcut? În primul rând să ne oprim puțin. Să luăm o mică pauză. Să respirăm adânc de câteva ori și să vedem pe unde ne-am împrăștiat. Cui i-am oferit părți din noi. În relație cu cine am renunțat la esența noastră, la cine suntem cu adevărat? Cui n-am știut să-i spunem Nu astfel încât să înțeleagă? Poate fi șeful, partenerul, sau cineva din familie.

Bun, acum ce e cu diamantul ăsta pe care îl avem încă înăuntrul nostru, chiar dacă a mai rămas din el doar o așchie? Fiindcă ceva a mai rămas, altfel n-am mai fi în viață. Ce e cu el? Din ce material e? E diamant prețios sau doar un ciob? Ce conține el? Și ne întoarcem la întrebările de la început: La ce ești cel mai bun? Ce-ți place cel mai mult să faci? Ce te face să strălucești pe dinăuntru?

Cum ar fi dacă ți-aș spune că ai cu adevărat un diamant extrem de valoros înăuntrul tău și după ce o să simți și tu asta te vei umple de lumină-căldură-bucurie și nu vei mai avea nevoie de nimeni care să îți dea vreo etichetă. Te vei simți plin și va fi o senzație care va dura. Vei cânta pe stradă și vei zâmbi la soare. Vei face ce-ți place și se vor aprinde focuri de artificii în jurul tău. După ce vei realiza cât ești de valoros.

De unde pornește totul

Copiii simt înăuntrul lor diamantul ăsta strălucind, atunci când râd și se joacă, sau simt că l-au pierdut atunci când plâng. Rolul părinților este să îi ajute să își regăsească diamantul pierdut și să-l șlefuiască, să-i ajute să îl definească și să-l pună în valoare. Dacă în tot acest proces părinții nu reușesc să facă asta – dacă nu recunosc diamantul din copiii lor, nu-i ajută să-l regăsească, sau îl condiționează: ești valoros doar dacă faci x, atunci aceștia rămân cu o preocupare constantă spre a-l confirma, sau, dimpotrivă, se ascund și admit că nu au nicio valoare.

Ce putem face

Există însă, pentru cei care nu știu încă cine sunt și cât de multă valoare au un tip de relație safe, în care pot afla asta: relația terapeutică.

Relația cu terapeutul/ consilierul este un model pentru orice altă relație din viață, însă cu câteva reguli care o fac mult mai “curată”: rolul consilierului este să îndrume, rolul clientului este să coopereze, comunicarea este deschisă și sinceră, consilierul nu judecă sau se abține de la orice judecată, totul este confidențial, timpul de interacțiune este prestabilit (1 oră), există o constanță (1 dată/ săptămână), există un schimb de resurse, stabilit de la început (timp, contra bani) și totul se desfășoară într-un mediu neutru, lipsit de factori de stres (cabinetul consilierului).

Consilierul este conștient de dublul său rol: de profesionist și de om/ partener de discuție, folosindu-se de instrumentele primului pentru a crea situații revelatoare și comunicând ce simte la nivel emoțional din a doua poziție, pentru ca clientul să primească un feedback legat de modul în care relaționează, așa cum ar primi, în mod ideal, de la ceilalți oameni din viața lui. În cadrul acestui proces scopul, așa cum ziceam, ar fi ca clientul să își descopere diamantul interior, să îl definească, simtă, activeze și crească. Și să descopere metode de a-l proteja, a nu-l mai oferi din obișnuință și a-l pune în valoare, în fiecare zi.

Și acum are mai mult sens și zicala “Cunoaște-te pe tine însuți”.
Și versurile melodiei “Ți-am dat un inel (mare cât inima mea)“, Follow Rivers și Unbreak my heart. Și toate celelalte 🙂