Catch 22 este numele unui roman și a unei situații descrise în acel roman:
An army psychiatrist invokes “Catch-22” to explain why any pilot requesting mental evaluation for insanity — hoping to be found not sane enough to fly and thereby escape dangerous missions — demonstrates his own sanity in creating the request and thus cannot be declared insane.
This phrase also means a dilemma or difficult circumstance from which there is no escape because of mutually conflicting or dependent conditions.
sursa
Și așa se întâmplă și atunci când mergem la consiliere sau la terapie. De obicei suntem într-un Catch-22. Vrem ceva, dar nu putem obține – și nu neapărat datorită unui paradox, ci datorită unor factori care intră în conflict sau a unor condiții inter-dependente, care nu se împlinesc.
De multe ori mi-am imaginat clienții, sau pe mine, ca pioni în Quoridor:
The abstract strategy game Quoridor is surprisingly deep for its simple rules. The object of the game is to advance your pawn to the opposite edge of the board. On your turn you may either move your pawn or place a wall. You may hinder your opponent with wall placement, but not completely block him off. Meanwhile, he is trying to do the same to you. The first pawn to reach the opposite side wins.
sursa
Doar că, în viață, poți să simți că ești blocat din toate părțile și nu mai poți face nimic pentru a înainta spre scopul tău. Și rolul consilierului sau al terapeutului este să te ajute să găsești o cale de ieșire sau să alegi un zid, pe care să îl dai jos: să faci o schimbare în viața ta, interioară sau exterioară.
Astfel, un Catch-22 ar fi atunci când te simți blocat, înconjurat de diverse ziduri.
Cum recunoști că ești într-un Catch-22?
Vezi dacă îți apar în minte fraze care încep cu “da, dar…”, când e vorba de a face pași spre scopul tău. De exemplu:
Scop: vreau să stau la o casă, cu grădină
Road-blocks:
- da, dar trebuie să fac un credit și asta o să îmi aducă stres…
- da, dar o să fiu dependent de mașină dacă mă mut lângă București…
- da, dar durează mult să o fac și apoi trebuie să mă ocup de întreținerea ei…
- da, dar nu îmi plac insectele…
- da, dar trebuie să închiriez apartamentul unde stau sau să îl vând…
- da, dar nu știu ce să fac cu toate lucrurile din apartament care nu vor încăpea acolo…
- șamd.
Sau
Scop: vreau să cânt la saxofon
Road-blocks:
- da, dar nu am educație muzicală…
- da, dar nu aș avea destul timp…
- da, dar trebuie să strând bani să îmi cumpăr unul
- da, dar trebuie să găsesc un instructor bun…
- da, dar ce o să fac dacă învăț apoi, unde o să cânt?
- da, dar nu sunt destul de disciplinat să fac exerciții zilnice…
- șamd.
Sau
Scop: vreau să mă înțeleg mai bine cu soțul
Road-blocks:
- da, dar nu îmi place că fumează
- da, dar nu îmi place că lucrează prea mult
- da, dar nici el nu ma ia în brațe destul
- da, dar nu îmi place că nu vrea să ieșim cu prietenii
- da, dar atunci când se enervează nu te mai înțelegi cu el
- da, dar nici el nu e înțelegător cu mine
- da, dar îl iubesc și nu vreau să ne despărțim
- șamd.
Sau
Scop: aș vrea să am mai mulți prieteni
Road-blocks:
- da, dar muncesc mult și nu am timp de ieșit
- da, dar nu știu ce să zic când ieșim, mi se pare că sunt plictisitor
- da, dar mai bine tac decât să greșesc și să fiu respins
- da, dar îmi place să îi las pe alții să propună activități
- da, dar nu îmi place să deranjez
- da, dar nu știu să răspund când cineva glumește cu mine…
- șamd
Și tot așa.
Și ce putem face?
Cum ziceam, putem găsi o cale de ieșire sau putem începe să schimbăm din aceste ziduri, să le dăm jos, să înaintăm prin spațiul proaspăt creat.
Cum găsim o cale de ieșire?
De exemplu, începem să căutăm pasiunile pe care le avem. Lucruri care nu au legătură cu road-block-urile identificate și care ne pot motiva îndeajuns de mult încât acestea să nici nu mai conteze. Ce ne face inima să tresară? Ce ne poate atrage destul de mult încât să ne dea energie să sărim peste toate zidurile?
Sau, poate identificăm o frică care ne motivează să devenim mai buni. Ca atunci când ești alergat de un tigru și îți descoperi resurse nebănuite.
În primul caz descoperi că vrei foarte mult ceva, în al doilea caz descoperi că nu vrei foarte mult… altceva. Sau, poți să găsești și una și alta. De exemplu:
Scop: vreau să stau la o casă, cu grădină
Pasiune:
- vreau să fie răcoare vara în casă și aerul bun, de la verdeață
Frică:
- nu vreau să fiu o persoană comodă, care se mulțumește cu puțin, cu ceea ce i s-a dat
Scop: vreau să cânt la saxofon
Pasiune:
- vreau să cânt într-o trupă, să simt armonia aia și cooperarea de grup
Frică:
- nu vreau să fiu o persoană care doar visează și nu face nimic și la final regretă că nu a făcut
Scop: vreau să mă înțeleg mai bine cu soțul
Pasiune:
- vreau să fiu fericită în timpul petrecut cu el, să ofer și un exemplu copilului despre cum să fii fericit
Frică:
- nu vreau să ne despărțim și să creștem separat copilul
Scop: aș vrea să am mai mulți prieteni
Pasiune:
- vreau să am cu cine să vorbesc deschis despre orice și să ne ajutăm oricând avem nevoie
Frică:
- nu vreau să iau decizii greșite, pentru că nu m-am consultat cu nimeni
Și tot așa.
Și, acum o surpriză! Frica nu e un bun motivator, deși poate părea așa. Pam, pam, răsturnare de situație. Frica e emoția care stă la baza anxietății. Și anxietatea ne ia din energie mai degrabă decât să ne dea. Pentru că vine la pachet cu îngrijorare și gânduri negative. Dacă nu o să reușesc…? :/
De aceea, e bine ca după ce am identificat fricile – ăsta a fost scopul meu ascuns… să găsim un Plan B – Și dacă se întâmplă asta, ce o să fie?, să găsim modalități pentru a nu ajunge acolo și să le reformulăm, să le transformăm și pe ele în Pasiuni:
- vreau să fiu o persoană autonomă, puternică, care obține lucruri de calitate, pe gustul ei
- vreau să fiu o persoană care își împlinește visele
- vreau să fim o familie și copilul să aibă parte de o copilărie cât mai armonioasă, cu exemple de oameni care au reușit să își rezolve problemele
- vreau să iau decizii bune, după ce m-am consultat și cu alții
Cum dăm jos ziduri?
Ziceam că o a doua cale ar fi să începem să dăm jos câteva ziduri. Ideea cu zidurile astea e că sunt prea multe și asta ne descurajează să înaintăm. Dacă ar fi mai puține am putea să facem lucruri în pofida existenței lor, așa cum fac toți ceilalți, sau cum am făcut și noi altă dată, în legătură cu alte subiecte. De exemplu:
Road-blocks:
- da, dar trebuie să fac un credit și asta o să îmi aducă stres…
- da, dar o să fiu dependent de mașină dacă mă mut lângă București…
- da, dar durează mult să o fac și apoi trebuie să mă ocup de întreținerea ei…
- da, dar nu îmi plac insectele…
- da, dar trebuie să închiriez apartamentul unde stau sau să îl vând…
- da, dar nu știu ce să fac cu toate lucrurile din apartament care nu vor încăpea acolo…
Cu ce putem lucra, să le schimbăm:
- da, dar nu îmi plac insectele…
- identificarea cauzelor
- terapie prin expunere – cunoașterea lor și împrietenirea cu ele
- reframing – cum le putem vedea altfel?
- da, dar trebuie să fac un credit și asta o să îmi aducă stres…
- aș putea identifica persoane din familie la care să mă împrumut?
- aș putea deveni mai disciplinat, ca să plătesc cu siguranță creditul? să avansez în carieră?
- da, dar durează mult să o fac și apoi trebuie să mă ocup de întreținerea ei…
- ce pot face între timp, de ce mă pot ocupa până e gata?
- pe cine pot lua de partea mea să mă ajute cu întreținerea?
- da, dar nu știu ce să fac cu toate lucrurile din apartament care nu vor încăpea acolo…
- aș putea să mai trec de 2-3 ori prin ele să păstrez doar strictul necesar?
- aș putea să duc tot ce nu am nevoie momentan la altcineva?
Ce rămâne:
- da, dar o să fiu dependent de mașină dacă mă mut lângă București…
- da, dar trebuie să închiriez apartamentul unde stau sau să îl vând…
Parcă nu mai par așa grave aceste 2 road-block, parcă pot să le accept, dacă sunt doar ele, ce zici?
Și tot așa:)
Tu ce zici, ești în vreun Catch-22? Cum poți ieși de acolo? Ce pasiuni te-ar putea motiva? Ce ai putea să schimbi ca să ieși afară și să câștigi jocul?
De asemenea, hai să nici nu punem ziduri celorlalți, să nu îi descurajăm 🙂