Month: August 2018

În primul rând pentru că avem întrebări. Iar ele oferă răspunsuri 🙂

Răspunsuri putem găsi în multe locuri: la prieteni, în familie, în diverse articole pe Internet găsite la o căutare pe Google, în articole de specialitate, în filme, documentare, la preot, psiholog, un necunoscut, un om în vârstă de la țară, de la cer, copaci și așa mai departe. Sau din cărți.

Ce oferă cărțile deosebit față de toate cele de mai sus este combinația între neimplicarea celui care îți oferă răspunsurile – autorul nu te cunoaște,  stimularea imaginației – ești determinat să vizualizezi când citești, experiența celui care a scris-o – relevantă pentru subiectul în cauză si amplitudinea tratării problemei – mai mult decât într-un articol, din mai multe puncte de vedere și cu exemple.

Astfel, cărțile reprezintă un candidat important la creșterea cunoașterii, oferindu-ne instrumente pe care să le folosim apoi pentru a ajunge să fim cum ne dorim, prin exercițiu.

A existat mult timp o conotație negativă a conceptului de Self Help. Cărțile de psihologie sunt într-adevăr, ca toate celelalte cărți sau forme de educație: bine construite, utile, sau mai puțin. Sunt multe cărți care nici nu sunt scrise de psihologi, care nu au în spate experiența lor de la cabinet, sau studii de specialitate. Sau sunt cărți scrise parcă de un om de vânzări, unde aceeași idee e întoarsă pe toate părțile și răsucită în fraze pompoase, cu sclipici, care să îți atragă atenția și care nu îți oferă nimic, de fapt.

Dar sunt și multe cărți de psihologie scrise de psihologi cu experiență, bazate pe observație sau studii și care sunt construite logic și frumos, ghidându-te pas cu pas, oferindu-ți din înțelepciunea și rezultatele lor, pentru ca tu să înveți. De unde și proverbul: Deşteptul învaţă din greşeala altuia 🙂

Toate aceste lucruri au stat și în spatele creării Clubului de Carte de Psihologie. Fiindcă nu știam să mai existe altul și fiindcă uneori avem nevoie de un mic impuls, pentru a fi motivați să citim și câteva recomandări, de la cei care au citit mai mult și pot face o selecție. Am ales unele dintre cele mai aplicabile cărți citite, dintre cele care reușesc, dacă le lași, să îți schimbe perspectiva asupra vieții și să te ajute să fii mai bine.

Te așteptăm și pe tine să ni te alături! 🙂

Georgiana Codrescu
Consilier pentru dezvoltare personală

 

 

Statul a propus educarea copiiilor într-o formă structurată și prelungită – de la grădiniță până la postdoctorat – cu scopul formării acestora spre a avea o meserie. În ultimul timp însă, odată cu dezvoltarea Internetului, meseriile ce presupun utilizarea unui computer pot fi învățate și fără profesor, de acasă, în aproximativ un an, dacă le acorzi destul timp în fiecare zi – meserii cum sunt cea de programator, analist, designer, editor video, advertiser, manager de proiect, contabil, șamd.

De asemenea, meseriile artistice pot fi și ele învățate de pe Internet: desenul, pictura, sculptura, literatura, muzica, fotografia. Multe meserii tehnice la fel: instalator, zugrav, mecanic, grădinar, arhitect… Acum găsești tutoriale pentru aproape orice.

Și atunci: de ce mai suntem obligați de stat să ne dăm copilul la școală? În loc să îl dăm la diverse cursuri practice, școli de vară, să facă voluntariat, sau să citească el singur ce îi place sau să vadă filme? În România nu există opțiunea de homeschooling, așa cum există în țări precum Austria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Ungaria, Islanda, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia, Slovacia, Elveţia, Ucraina, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. La noi: Potrivit Codului Penal (Art.377 aliniatul 1) “părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat, potrivit legii, un minor şi care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învăţământului general obligatoriu, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Hai să vedem o justificare, din partea unei autorități de la noi:

Fostul ministru al Educaţiei Mircea Miclea a declarat pentru MEDIAFAX că, în această dezbatere, “etic vorbind, trebuie luată partea copilului”. “Dacă noi vrem să-i pregătim pentru viaţa de adult, mediul şcolar este locul unde acest lucru se întâmplă. Acolo învaţă să se apere, învaţă ce înseamnă competiţia, leadershipul. Competenţele socio-emoţionale sunt esenţiale pentru dezvoltarea copilului şi se referă la interacţiuni sociale, la leadership, competiţie, capacitatea de a face faţă conflictelor. Aceste competenţe nu se pot dezvolta prin homeschooling” a declarat fostul Miclea. – Sursa

Dacă analizăm puțin cuvintele cheie subliniate mai sus, din discursul fostului nostru ministru, vedem că nu avem nimic legat de: cooperare, lucru în echipă, empatie, simț civic, comunicare asertivită, creativitate, deschidere, cunoaștere de sine, compasiune, iubire de sine, generozitate. O serie de valori, credem noi, ce duc la o viață echilibrată și fericită, fiindcă te ajută să creezi conexiuni sănătoase cu ceilalți și ele sunt cele care ne împlinesc cel mai mult.

Prin urmare, trăind în România și ducându-ne copiii la școală, fie ea de stat sau privată, mai avem de completat cumva educația lor cu cele de mai sus. Cum facem asta? Cu foarte mulți bani pentru activități extra-școlare care aglomerează programul copilului? Așa cum știm cu toții, copiii învață cel mai mult prin imitare. Învață să vorbească prin imitare, să meargă, să zâmbească și învață să comunice și să se comporte de la cei cu care trăiește, cu care are o legătură emoțională. Prin urmare, tot ce avem de făcut este ca noi să cooperăm, lucrăm în echipă, fim empatici, să ne implicăm în proiecte cu caracter civic, să comunicăm asertiv, să fim creativi, deschiși, să ne cunoaștem, să avem compasiune și iubire de sine, să fim generoși și astfel vor deveni și ei. Cum facem asta? Printr-un proces de dezvoltare personală 🙂

Tu când începi să fii bine cu tine cu adevărat? Sau mai mereu?
Sau dacă ești – cum ai ajuns să fii și cum se simte?

Georgiana Codrescu
Consilier pentru dezvoltare personală