Fiecare are diferite standarde: despre cum să se poarte ceilalți cu el, despre ce i se pare sau nu permis să facă în public sau cu sine, despre ce salariu să primească și modul în care să trăiască. Poate v-ați uitat uneori la alți oameni și ați zis: “Eu niciodată nu aș putea!” – indiferent că ar fi vorba de acceptarea unui anume tip de partener, de a face un anumit tip de job sau de a ieși din casă fără unghiile făcute.
“Nu există așa ceva.” reprezintă limita noastră. Linia pe care o trasăm între acceptabil și neacceptabil.
Consider că este foarte interesant să ne dăm seama unde se află limita noastră în diferite domenii cheie ale vieții și să analizăm dacă ea nu cumva e prea sus, prea jos, sau e ok – ne face bine. Prea sus ar însemna că avem standarde prea înalte, prea jos – prea joase și tocmai bine: standarde potrivite, care ne duc la a avea o viață bună.
Vorbeam de curând cu prietena mea despre zilele de concediu și zilele libere, iar eu am zis: “Da, dar uneori se suprapun” și ea a zis: “Și ce dacă? Dacă pică în weekend unele zile naționale o să le iau în altă zi – nu există (altă variantă)”.
Sau, vorbeam cu o clientă de faptul că mama ei i-a zis să îi împrumute mașina unei prietene de familie și ea a zis “Nu, nu există!”.
Alteori, aceiași oameni pot face lucruri care pentru tine nu există: de exemplu, aceeași prietenă de mai sus poate să continue să vorbească lucruri administrative cu mama ei, deși au multe subiecte emoționale nerezolvate. Pentru mine nu există așa ceva: ca să putem continua comunicarea am nevoie să vorbim tot ce a rămas nerezolvat în trecut, sau măcar să facem un plan despre când putem vorbi despre acele lucruri.
Sau, aceeași clientă de mai sus a fost de acord să mențină timp de 3 ani o relație neasumată oficial în public, iar pentru mine acest lucru nu există.
Și așa mai departe.
Vi s-a întâmplat să vă uitați la cineva apropiat și să spuneți despre partenerul lui/ei că pentru voi “nu există” (să vreți vreodată să fiți în relație cu acel gen de om)?
De exemplu, pentru mine ar fi cineva de genul acesta (nu e singurul exemplu, dar e unul reprezentativ):
Am pus ambele clipuri pentru a observa cum undeva între ele a învățat că dacă râzi mereu când ești filmat ai mai mult succes 😀 – ceea ce a făcut apoi în toate clipurile, în care vorbește râzând indiferent ce spune și de obicei nu spune nimic amuzant. Pentru mine genul afacerist/ pickup artist/ guru, sau persoanele spirituale sunt “No-No”. Pentru alții în schimb sunt “Yes-yes”
Unde tragi linia între acceptabil și neacceptabil în ceea ce privește:
- Împlinirea viselor pe care le ai
- Casa în care locuiești
- Modul în care arăți
- Relațiile pe care le ai cu ceilalți
- Modul în care se poartă ceilalți cu tine
- Genul de persoană care este partenerul tău
- Implicarea ta socială
- Țara în care vrei să locuiești
- Educația ta
- Salariul pe care îl ai/ beneficiile de la job/ tipul de job
- Sănătatea ta
- etc.
?
De ce e important să ne cunoaștem standardele? Fiindcă, așa cum spuneam mai sus unele ne duc spre o viață mai grea, altele spre o viață mai ușoară, unele la sănătate, succes, fericire, altele la opusul lor. Uneori pot fi prea sus (și atunci nu le putem atinge), alteori pot fi prea jos (și acceptăm lucruri care ne fac rău).
E important să vedem că fiecare are standarde diferite și putem învăța din standardele celorlalți. Pentru a ne schimba standardele (a le coborî sau urca) avem nevoie să vedem cum s-au format in the first place. Poate le-am adoptat prin imitație de la părinții noștri. Poate ni s-a transmis că doar atât merităm sau că nu suntem good enough până nu sărim sus de tot. De multe ori poate am fost chiar victimele moving the goalposts.
În orice caz, e important să ne dăm seama că:
- merităm un partener/ parteneră/ prieteni/ familie apropiată care să ne facă să ne simțim bine, în siguranță, iubiți, respectați, apreciați, ascultați, înțeleși, doriți (în sensul că abia așteaptă să petrecem timp împreună) și noi să simțim aceleași lucruri față de ei
- merităm o carieră care să ne împlinească – să ne placă ce facem, oamenii cu care lucrăm și să primim și destui bani pentru munca noastră + beneficii – fair amount
- merităm să fim sănătoși, să ne placă cum arătăm, ce știm, cum ne simțim: să ne uităm și să vorbim cu blândețe cu noi, să ne aranjăm, să ne simțim bine în corpul nostru și cu mintea noastră, să ne oferim the right amount of stimulation & relaxation
Orice altceva ar fi util să “nu existe“.
Voi ce ziceți? Limitele voastre unde sunt? Cum au ajuns acolo? Sunt prea jos sau prea sus? Cum le puteți aduce la un nivel care să vă facă viața mai bună?
