Acum ceva timp am ținut această prezentare:
autism and adhd by georgiana.codrescu
În afară de informații, găsiți acolo și unele întrebări sau teme de gândire: luați-vă puțin timp de meditație dacă vă interesează, să intrați mai mult în detalii. De asemenea, am pregătit și o listă de “food for thought” pentru a ajunge să fim mai liberi în a exprima cine suntem cu adevărat. Unmasking e fenomenul prin care o persoana neurodivergentă (dar nu numai) începe să facă mai mult ce vrea și mai puțin ce trebuie.
Evident, nu putem face asta oriunde și cu oricine – ar fi ideal, dar uneori jobul nostru depinde de a face masking, sau siguranța fizică, financiară în general. Însă putem începe să facem asta măcar atunci când suntem singuri sau alături de oameni care ne înțeleg (pentru început cel puțin). De ce? Ca să ne simțim mai bine (mai puțin stres).
Câteva highlights care merită reamintite:
- Autismul și adhd-ul nu se vindecă. reprezintă o structurare diferită a creierului
- Tot ce se poate face e să se scadă stresul, să se inventeze noi și noi metode de a gestiona problemele care apar (de exemplu prin purtarea căștilor sau folosirea fidget toys), ceea ce scade și amploarea/ frecvența comportamentelor (auto)vătămătoare
- Medicație există doar pentru adhd – sunt stimulente care au efect contrar: calmant, te ajută să te concentrezi mai bine (creierul nu mai caută continuu activități care să genereze dopamină), dar au efecte secundare de care e bine să fii conștient, pe termen lung și e bine să completezi sau să fi încercat deja mai multe metode de gestionare fără medicație: prin a încerca să găsești sau să transformi ceea ce ai de făcut în ceva distractiv sau relaxant. În cazul persoanelor cu adhd relaxarea apare în medii sau activități stimulante.
- Autismul și adhd-ul sunt dizabilități din cauză că mediul/ societatea nu sunt inclusive (majoritatea oamenilor nu cunosc prea multe lucruri despre ele) și nu există prea multe locuri unde aceste persoane să se simtă bine și să poată socializa sau lucra în liniște. De exemplu o persoana cu autism poate nu vrea să socializeze cu colegii și asta să nu îi facă să o respingă. Sau o persoană cu adhd poate să nu poată sta locului pe scaun, să aibă nevoie să schimbe mereu locul pentru a se putea concentra și să nu fie obligată să stea la birou/ în bancă. Șamd.
- Auto-diagnosticarea e ok: pentru că nu există prea mulți specialiști în domeniu. Poți face research și să încerci să îți îmbunătățești viața în acord cu simptomele pe care le ai (de exemplu dacă ai sensibilitate la lumină să ai o veioză mică cu tine dacă pleci în excursie, că poate acolo e doar lumină albă de la lustră, care e foarte inconfortabilă). La ce ajută foarte mult diagnosticarea: să nu te mai judeci, te ajută să te înțelegi mai bine, nu te mai simți singur când afli de alții ca tine și apoi poți căuta metode de îmbunătățire. Foarte mult ajută să citim și dacă avem prieteni/ membri ai familiei cu autism/ adhd ca să îi putem înțelege mai bine. E important însă să ne selectăm sursele: recomand cărți/ articole scrise de oameni care au autism/ adhd, nu care doar le-au studiat și care au și o viziune sistemică, nu doar individuală. Adică care se uită critic la cum e organizată societatea, fiindcă multe lucruri depind de asta și poate în timp se pot schimba.
- Terapia ABA nu este recomandată de asociațiile persoanelor cu autism din întrega lume.
Dacă ai întrebări sau vrei să faci o programare îți stau la dispoziție:
Georgiana Codrescu
consilier pentru dezvoltare personală
0727 235 888