Fiecare dintre noi avem o vrăjitoare în interior. Unii o numesc “inner critic“/ criticul interior. Este, de fapt, o voce foarte critică care încearcă să ne disciplineze, să ne ajute – să fim mai buni, să nu mai ajungem în aceleași probleme, în general prin a ne face morală, a ne jigni, sau a face mișto de noi, a ne pedepsi pentru greșelile făcute. Vorbește foarte urât, e agresivă sau pasiv-agresivă, ironică sau chiar sadică. Are ca scop să ne disciplineze, dar, în același timp, obține și o plăcere anume din a ne face să suferim. Se hrănește din suferința noastră, se simte mai puternică, mai bună sau mai deșteaptă arătându-ne cât de defecți sau proști suntem. Vrea să ne ferească de eșec, să ne ajute să obținem succesul, dar modul în care face asta este unul agresiv.
Seamănă întrucâtva cu ea:
Pentru fiecare vocea asta poate suna altfel: ca a unei femei sau a unui bărbat, critică sau ironică, dar efectul este același: ne face să ne simțim prost, mici, neputincioși, vinovați, rușinați. Ne face să plângem, le întristează, ne face să simțim un gol interior, lipsă de sens, ne blochează să acționăm, să vorbim, să cântăm, să ne jucăm, etc. Ne blochează creativitatea, exprimarea, socializarea, experimentarea lucrurilor noi.
De unde vine ea?
Pei ia să vedem: pe cine știi că îți vorbea într-un fel asemănător?
De obicei, vrăjitoarea interioară este reprezentarea vocii unei persoane cu care am crescut și care ne vorbea într-un mod asemănător. Încerca să ne disciplineze, sau să se descarce pe noi de problemele ei evidențiindu-ne greșelile, pentru a se simți mai bine. În orice caz, modul în care se purta cu noi era unul violent, așa cum un comandant vorbește cu recruții, așa cum un căruțaș își bate caii ca să tragă căruța, așa cum un dictator se poartă cu supușii lui. De cele mai multe ori impresia lor este că fac bine: că ajută, că își manifestă iubirea, că le pasă, chiar dacă asta înseamnă să ne facă în toate felurile sau să ne bată, să ne restrângă libertatea și să ne țină predici.
De ce se poartă așa?
Din frică.
Nu știe altfel cum să ne disciplineze. Nu a învățat nicăieri.
Nu a auzit de concepte precum: educația cu blândețe, bazată pe recompense, negociere, ascultare, înțelegere, conținere emoțională, încurajare, obținerea încrederii și respectului, asemenea unui antrenor pe care copiii îl iubesc, a unui profesor de muzică care electrizează, a unui mentor răbdător, înțelept, a unui lider care merită urmat.
Nu știe că dacă te joci cu copilul îi arăți că îl înțelegi și e mai deschis să te asculte, că dacă nu îl cerți când îți povestește lucruri sensibile are în continuare curaj să ți le spună, că dacă te concentrezi prin a-ți face tu o viață bună îi oferi un model excelent (dacă tu ești fericită va învăța și ea să fie, etc).
Cum o putem liniști?
Prin a-i liniști frica, a-i arăta că nu e ok ce face și a o învăța metode alternative de educare și obținere a plăcerii și puterii. Să le luăm pe rând.
1.Îi liniștim frica
“Înțeleg, ți-e teamă că nu o să reușesc, sau vrei foarte mult să reușesc. Vrei să-mi arăți că nu e în regulă ce am făcut, ca să nu mai fac. Înțeleg că-mi vrei binele și ți-e foarte teamă că aș putea să nu reușesc. Vrei să mă pedepsești, ca să nu mai fac. Faci mișto de mine, ca să fac mai bine. Îmi zici că sunt prost, ca să mă motivezi să devin mai deștept. Îți arăți dezamăgirea ca să depun mai mult efort ultima oară. Uite, îți promit că o să analizez foarte bine ce s-a întâmplat și o să-mi fac o strategie bine pusă la punct pentru data viitoare.”
2.Îi arătăm că nu e ok ce face
“Te cred că vrei să-mi faci bine, dar metoda ta nu e cea mai bună. Are efecte secundare: mă face să mă simt neputincios, îmi scade încrederea în mine, poate să mă impulsioneze pe moment, dar pe termen lung, din păcate, nu mă ajută. Îmi aduce mai multă frică și deznădejde, decât atenție și curaj, mai multă dezamăgire de sine și disperare, decât putere și concentrare. Același lucru poate fi făcut în mai multe feluri, așa cum un drum până la mare poate fi făcut cu: trenul, mașina, bicicleta sau avionul personal. Metoda ta de a ajunge la mare e pe un cal bătut cu biciul. Ajunge, dar ajunge rănit și epuizat, poate chiar să moară pe drum.”
Uite-te puțin la studiile astea:
Findings show that all forms of violence in childhood have a significant impact on educational outcomes. Children who have experienced any form of violence in childhood have a 13% predicted probability that they will not graduate from school.
Violence in childhood also has a significant impact on children’s academic achievement on standardized tests.
The Impact of Self-Criticism and Self-Reassurance on Weight-Related Affect and Well-Being
Self-criticism was significantly associated with decreased well-being, both directly and indirectly, mediated by increased negative and decreased positive weight-related affect. Self-reassurance had a stronger association with increased well-being by predicting lower negative and increased positive weight-related affect.
Self-criticism as a mediator in the relationship between unhealthy perfectionism and distress
A wait-list randomized controlled trial of loving-kindness meditation programme for self-criticism
Self-Criticism and Depressive Symptoms: Mediating Role of Self-Compassion
Self-Criticism and Self-Warmth: An Imagery Study Exploring Their Relation to Depression
3. Metode alternative de educare?
Scopul criticii este perfecționarea, motivarea, îmbunătățirea. Cum poate ea fi făcută și altfel decât cu biciul, sau cu:
?
Există două feluri de motivație, poate că știi deja: extrinsecă și intrinsecă.
Motivația extrinsecă se bazează pe feedback-ul primit în urma unei acțiuni:
– dacă e negativ se instalează frica și comportamentul se schimbă ca să nu mai pățești pedeapsa respectivă (ex.: te arzi și nu mai pui mâna în foc)
– dacă e pozitiv se instalează dependența și comportamentul se schimbă ca să mai primești recompensa respectivă (ex.: te simți bine după ce alergi și ieși zilnic la alergat)
Motivația intrisecă se bazează pe o nevoie foarte profundă pe care o ai. De exemplu: vrei să ai o viață sănătoasă și activă ca să oferi un model bun copilului tău. Sau vrei să publici o carte de psihologie ca să ajuți mai mulți oameni să aibă o viață mai bună.
Motivația intrinsecă > Motivația extrinsecă pozitivă
Motivația extrinsecă negativă are efect, dar, în același timp, provoacă suferință, anxietate, depresie, stimă de sine scăzută, imagine proastă despre sine, critică de sine.
Și, din nou: cum face un profesor, consilier, mentor, lider bun?
Fii lider, nu manager care face micro-management, sau care e narcisist și dictatorial.
Sunt sute și mii de articole și clipuri video pe tema asta:
Cum sunt educatorii, învățătorii, animatorii pe care copiii îi ascultă cu plăcere? Ce fac ei mai exact? Cum folosesc educația prin joacă pentru a-i face atenți pe copii, să asculte cu fascinație? Ce fel de oameni sunt și ce tehnici folosesc?
Dar un sensei care impune respect prin simpla prezență? Cum face asta?
4. Cum obții plăcere și putere altfel decât prin a-i face pe alții să sufere?
Pei ce altceva îți mai oferă plăcere? Poți aduce în viața ta mai mult din acele lucruri.
Iar puterea se obține prin a-ți diversifica și intensifica aria de skill-uri: ce cursuri noi mai poți face (ex.: autoapărare, negociere, improvizație, etc.)
Cel mai important aici e să vedem că NU E OK să obții plăcere și putere din a-i face pe ceilalți să sufere, chiar dacă scopul ți se pare bun (ți se pare că îi ajuți). Dacă celălalt plânge și tu te simți bine, nu e ok.
Cam așa. Ce zici?
