Am rugat o clientă să facă o listă cu ce i se pare ei important să aibă un părinte ideal, ca să știm la ce ne raportăm, către ce să tindem, ce nevoi avem. Mi se pare un ghid bun, rezonabil, aplicabil, așa că îl vom împărtăși și cu voi, în cele ce urmează:
- “își iubesc copiii mai mult decât munca
- sunt afectuoși și empatici
- nu râd de tine, nu te ironizează, nu-ți invalidează perspectivele
- sunt sinceri în dialogul cu tine, spun ce simt și de ce, te învață să faci la fel
- vorbesc frumos, cu calm, nu țipă
- nu au pretenția să faci cum cred ei că e bine pentru tine
- nu te șantajează, nu îți trântesc ușa, întorc spatele sau nu îți vorbesc
- sunt dispuși să vadă mai multe perspective
- sunt optimiști în viață
- încearcă să fie mai buni decât ieri, cred că mai au ce schimba, evoluează
- nu își transmit, ba chiar impun, anxietățile copiilor
- își învață copiii că lumea e frumoasă, nu mizeră
- își învață copiii să caute oportunități și să crească
- vor să te vadă pe tine când ajung acasă, nu televizorul
- te înscriu la activități de mic (vioară, patinaj, tenis, etc)”
Ruxandra, 21 de ani
Așa cum ați observat, unele din cele de mai sus sunt generale, pot fi aplicate oricui și oricine ar fi bine să fie așa, nu doar părinții, altele sunt specifice, ceva ce le lipsesc anumitor părinți. Fiecare dintre noi putem avea listuța noastră și mi se pare important să o avem fiindcă așa ne putem asculta nevoile, dorințele și ea funcționează și ca un ghid despre cum am vrea să fim noi: în raport cu ceilalți, dar, mai ales, cu noi înșine. Fiindcă după o vârstă noi luăm rolul părintelui față de sine și ne putem purta la fel de rău cum se purta el cu noi, sau mult mai bine.
Tu cum te porți cu tine?
