Standarde duble

Un termen care se folosește mai rar în limba română – standard dublu – față de poate mai întâlnitul “double-standard”, din filmele americane, este o realitate care se întâlnește cel puțin la fel de mult și la noi, poate nu la fel de des conștientizată.

La ce se referă?

Pot fi multe cazuri în care cineva are un standard dublu. Câteva dintre cele mai cunoscute:

  • Un partener susține că e normal ca el să (…), dar nu și celălalt partener (el e ok să se culce cu alte persoane, dar partenerul nu/ el e ok să iasă în oraș/ să stea până târziu/ să muncească, etc, dar nu și cealaltă persoană)
  • Un părinte susține că e normal ca copilul să facă sau să nu facă ceva, deși el nu face, respectiv face acel lucru: de exemplu copilul să nu fumeze, deși părintele fumează, copilul să studieze foarte mult, deși părintele nu a studiat/ nu face asta, etc.
  • Cineva are standarde înalte pentru sine și joase pentru ceilalți, sau invers. De exemplu: nu mă interesează cum se îmbracă ceilalți, îmi plac toți așa cum sunt, dar eu trebuie să fiu perfectă din punct de vedere vestimentar și nu mă plac dacă nu sunt; sau, dimpotrivă, eu mă neglijez foarte mult și mă îmbrac cu haine rupte, etc, dar de câte ori văd cea mai mică nepotrivire sau neasortare la ceilalți o semnalez cu dispreț/ ironie.
  • Un grup se simte îndreptățit să aibă (…), dar nu și alt grup similar. Spre exemplu, în România, cuplurile heterosexuale se pot căsători civil, cuplurile homosexuale încă nu. Asta se aplică în cazul oricărui tip de discriminare (sex/ gen/ orientare/ etnie, etc), dar se poate aplica și în grupuri mici, în cadru organizațional: atunci când de pildă seniorii primesc mai mulți bani decât juniorii, deși calitatea muncii și efortul depus sunt aceleași.

Pei e corect? 🙂

După unii (Immanuel Kant) nu este moral să ai standarde duble: acțiunea morală este cea despre care ai fi de acord să fie universalizată: pe care toată lumea să o adopte. Astfel că dacă nu ai fi de acord ca toată lumea să facă la fel (să iasă cu altcineva când partenerul nu este de acord, să fumeze, etc), atunci nici tu să nu faci acea acțiune și, în mod contrar, dacă ai fi de acord că lumea ar arăta mai bine dacă toți ar face acel lucru (să studieze, să se îngrijească, etc), să îl faci și tu, pentru a contribui la o lume mai bună.

Un alt principiu: regula de aur, ne este poate mai cunoscut din creștinism, deși el apare în majoritatea religiilor și culturilor.

Foarte similar cu principiul universalizării a lui Kant, regula de aur ne îndeamnă să ne purtăm cu ceilalți așa cum am accepta să se poarte și ei cu noi. Iar dacă ne gândim în acest fel nu mai putem avea standard dublu – în momentul în care și ceilalți s-ar purta la fel cu noi ei vor aplica asupra noastră standardul nostru, care era diferit față de cel pe care ni-l aplicam singuri. De asemenea, este o regulă care activează empatia: imaginându-ne că pățim aceleași lucruri pe care le-am face vedem cum s-ar simți ele.

Avem aici o nuanță: dacă ceilalți ar fi bucuroși să primească de la noi lucruri care nouă nu ne plac? De exemplu poate nouă nu ne place masajul, dar celorlalți da, sau nouă nu ne plac bomboanele, dar altora da. Ei bine, se pare că regula de aur se aplică doar la lucrurile care au potențialul de a provoca suferință, nu și la cadouri, sau favoruri. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, dar cu referire doar la lucruri negative.

Bine, bine, dar ce mă interesează pe mine ce zice Kant că e moral, sau ce zic religiile că ar fi just de făcut? De ce să nu păstrez standardul meu dublu dacă asta îmi aduce mie avantaje? Chiar și atunci când sunt în situația în care am standarde joase pentru ceilalți și foarte înalte pentru mine, asta chiar dacă îmi aduce suferință mă și motivează să excelez. Iar dacă aplic celorlalți standarde mai înalte decât îmi aplic mie, atunci este pentru binele lor. Sau dacă părerea mea e că nu toți ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca mine/ grupul meu, este pentru că ei chiar nu merită asta.

Atunci, vă las cu o întrebare: pe cine rănesc atunci când am un standard dublu și care este efectul acestei răniri pe care o provoc?

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *