Care e treaba cu sănătatea mintală

Descoperirile în domeniul sănătății mintale sunt mai recente, așa cum spuneam și în articolul precedent, dar asta nu le face mai puțin valoroase. Avem deja destule studii pe care ne putem baza și, încet-încet, putem spune “pa-pa” vizunii deja desuete despre mersul la psiholog, confundat cu psihiatrul, la care merg doar “nebunii”, sau cei cu “probleme” (de care, bineînțeles, cine vorbește nu are).

Și asta e minunat, pentru că sănătatea mintală este foarte importantă. Atât de importantă încât lipsa ei se află la baza multor afecțiuni fizice (dacă nu chiar a majorității), cum sunt cele cardiace sau de piele, prin fenomenul denumit psihosomatizare. Și, încă un detaliu minor, se află la baza depresiei – cea mai importantă cauză a sinuciderilor. Și nici nu trebuie să mergem atât de extrem – lipsa sănătății mintale duce și la o calitate a vieții scăzută, la dependențe și sentimentul de neîmplinire.

Ce înseamnă sănătate mintală?

Pei lucrurile stau cam la fel ca în cazul sănătății fizice: toate analizele îți ies normale, te simți bine, nu te doare nimic, ai bujori în obrăjori și strălucești. Hai să vedem câteva corespondențe:

Sistemul tău imunitar, cel care luptă cu pericolele externe este Stima ta de sine. La fel ca sistemul imunitar, care învață din contactul cu virusuri sau bacterii nepoftite să se lupte cu ele, la fel și Stima noastră de sine învață din experiență. În cazul sănătății mintale, virusurile și bacteriile sunt cuvintele și acțiunile agresive pe care le primim din exterior, sau gândurile negative care ne apar în interior. Astfel, Stima noastră de sine poate veni să le contracareze și să pună în loc cuvinte, acțiuni și gânduri pozitive: “ești ok”, “o să treacă”, “știi ce ai de făcut”, “ești bine”, “poți face tot ce-ți propui”, “te iubesc”, “hai la Therme”, etc.

Igiena personală, cea care din punct de vedere medical preîntâmpină apariția infecțiilor, este asemănătoare cu meditația, prin care ne luăm timp liber în care să procesăm gândurile și emoțiile de peste zi, să le dăm un sens, ca ele să nu se adune și să ne influențeze fără să știm.

Analizele care ies în parametri sunt chestionarele și testele de personalitate care ies echilibrate. De pildă, Millon® Clinical Multiaxial Inventory – III îți arată cum stai pe cele mai importante psihopatologii – narcisism, histrionism, tulburare bipolară, borderline, depresie, paranoia, etc. Un scor de peste 75% înseamnă că trăsătura e dominantă, un scor de peste 85% înseamnă că e clinic semnificativă. Și ca el mai sunt și altele.

Buna funcționare a organelor tale de simț, cele cu ajutorul cărora primești informații din mediu (ochi, urechi, nas, limbă, piele) este buna funcționare a Empatiei (capacitatea de a simți ce simte celălalt). Cu ajutorul ei putem comunica la nivel emoțional, stabili relații durabile și putem învăța abilități noi de la ceilalți. Când suntem miopi ne punem ochelari, când nu auzim bine aparat auditiv, acestea fiind și cele mai importante organe de simț (după piele, fără de care nu prea poți trăi). La fel și în cazul Empatiei – ne putem exersa calitățile de buni Observatori și Ascultarea activă.

Se zice “l-am mirosit eu ce fel de om e”, cu alte cuvinte – mi-am dat seama, am intuit. E genul de om care “ți se bagă sub piele” – adică trece de barierele tale (fiindcă da, Empatia are nevoie și de bariere, ca să ne putem păstra integri – altfel, psihologii nu ar putea ajuta clienții pe care îi au fiindcă ar plânge încontinuu alături de ei). E un “dulce”, un “acrișor”, mi-a lăsat “un gust amar” – toate acestea sunt etichete pe care le punem oamenilor sau experiențelor în care intrăm cu Empatie, simțind amprenta pe care au lăsat-o asupra noastră.

Afecțiunile pot fi ușoare, tratabile, sau grave, aproape incurabile.

O răceală poate fi tratată simplu, acasă, cu ceai de mușețel și lămâie, miere cu ghimbir, Fervex, Coldrex, Nurofen răceală și gripă, Netflix&Chill. La fel și frustrarea legată de faptul că partenerul tău întârzie tot timpul, poate fi tratată cu gânduri pozitive: “nu face asta fiindcă nu mă iubește, ci fiindcă îi ia mai mult timp să se organizeze”, “întârzie, dar mereu când ajunge e cu zâmbetul pe buze și mă pupă, e vesel și propune activități interesante”. Sau cu conștientizări: “mă deranjează că întârzie fiindcă eu mereu mă străduiesc să fiu punctuală și fac asta uneori cu sacrificii”, “când eram mică mama mereu îmi zicea să mă grăbesc, iar tata mă sfătuia să fiu mereu punctuală, fiindcă asta e o dovadă de respect”.

O rană poate fi și ea tratată: curățăm locul, dezinfectăm, aplicăm eventual o pudră sau un unguent cu antibiotic, ferim de exterior printr-un bandaj sau leucoplast. La fel și o respingere din partea cuiva important poate fi tratată și, la fel ca rana fizică, dacă nu o tratăm se poate infecta și poate degenera în alte complicații, dacă sistemul nostru imunitar (stima de sine) nu e destul de puternic. Curățăm astfel locul: vedem dacă sunt și alți factori – de mediu, sau context implicați și îi eliminăm. Dezinfectăm: analizăm modul în care e acea persoană și motivele ei – dacă e o persoană toxică, dacă a vrut să obțină ceva prin a ne face rău, dacă ne-a rănit din greșeală sau dacă ne-a spus doar un adevăr care ne doare (a deschis o rană pe care o aveam deja). Antibiotic: gânduri pozitive, care să ne ajute sistemul imunitar, contactul cu persoane care ne apreciază, pentru a ne reumple paharul cu apreciere, limite pentru persoana care ne-a respins, ca să nu ne mai poată răni (mai puțin în cazul în care ne spusese un adevăr dureros – ca un chirurg care ne taie, ca să ne facă bine). Și, la final, leucoplast: ne luăm o mică pauză de la lumea din jur, ca să ne revenim, să medităm, să ne regrupăm.

Dependența de alcool, droguri, țigări? Seamănă cu o despărțire…
Dacă îndrăgostirea semănă cu o beție, senzațiile după o despărțire dureroasă seamănă cu sevrajul. Și dacă pentru dependenții de droguri există clinici specializate, pentru dependenții de o persoană nu prea… cel puțin nu la noi. Și aici, pentru vindecare, e nevoie de multe lucruri: să nu mai idealizezi persoana respectivă, să te înfurii chiar pe ea, să oprești gândurile la ea (fiindcă e ca o autoadministrare a drogului), și altele. Pentru dependența de heroină se administrează morfină – la fel și oamenii după o despărțire caută în mod natural un re-bound, de unde și melodia.

Atacul de panică și atacul de inimă nu sunt prea diferite. Ambele survin în urma unui stres foarte mare sau acumulat în timp și sunt periculoase. La primul te poți arunca pe geam, sau în fața mașinii, la al doilea inima ta poate să nu mai bată din nou. Morala? Vezi ce faci cu stresul.

Și că tot veni vorba, stresul e cum e colesterolul. Apare pe fondul unui regim de viață “nesănătos”, haotic, de tip fast food, fast moving și se depune, se depune… până se blochează un vas de sânge și nu e prea drăguț. Seamănă și cu cocaina – bagi, bagi, până inima cedează…

Și că tot suntem la lucruri serioase – depresia poate fi la fel de gravă cum este cancerul… unde celule care seamănă foarte mult cu cele normale se dezvoltă necontrolat – vezi gândurile obsesive, sau când ai HIV sistemul imunitar este anihilat – vezi gândurile negative la adresa ta care îți omoară încet stima de sine.

Ambele duc la incapacitate și chiar la moarte… Prin chimioterapie se pot omorî celulele canceroase și prin chirurgie se pot îndepărta, dar uneori asta se face prin afectarea întregului corp, fiindcă nu ai cum să omori ceva rău fără să afectezi și ceva bun – lucrurile pe care vrem să le eliminăm, ne și hrăneau, e nevoie să găsim noi surse de hrană sufletească.

Bolile mintale, cum este schizofrenia, sunt foarte greu tratabile la acest moment, la fel ca unele boli fizice.

Și așa putem continua la nesfârșit… Important e să începem să ne dăm seama de importanța sănătății mintale. În încheiere vă lăsăm cu un TED:

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *