În seara aceasta se va disputa meciul amical CS Fraierii Pământului – Nesimțiții București. Partida va avea loc pe stadionul… confruntarea… fanii… selecționerul… scorul…
Am observat că de multe ori există o opoziție între 2 feluri de oameni, atunci când se află la extreme:
- pe de o parte îi avem pe cei politicoși, empatici, delicați, care nu vor să deranjeze, care se gândesc la sentimentele celorlalți și vor ca toată lumea să se simtă confortabil,
- pe de cealaltă parte îi avem pe cei băgăreți, care propun, se agită, vor să se afirme, să propună, să seducă, să conducă, să fie în centrul atenției și vor ca ceilalți să își depăsească limitele, să iasă din găoacea lor.
De obicei, primii sunt mai degrabă asociați cu personalitatea de tip introvert, cu atenția îndreptată spre nevoile (exprimate) ale celorlalți, iar cei din urmă cu personalitatea de tip extrovert, cu atenția întreptată spre nevoile proprii sau nevoile (presupuse) ale celorlalți.
Totul bine și frumos, până nu începe bătălia. Cele două categorii se completează minunat, atâta timp cât se acceptă unii pe alții. Doar că, dacă avem persoane extrem de delicate, sau extrem de băgărețe, cel mai probabil vor ajunge la conflict (exprimat sau reprimat).
Iar asta se datorează faptului că își ascund în umbră partea opusă – delicații afirmarea de sine, băgăreții empatia. Și atunci când ai în umbră (acel loc care conține tot ce nu poți accepta la tine) calitatea dominantă a unei persoane din fața ta, ai tendința să nu accepți trăsătura respectivă nici la el/ea. Iar ea se va simți respinsă. Și de aici conflictul.
Cum ajungem să respingem o anumită trăsătură a noastră, respectiv a celorlalți? Printr-o interpretare negativă pe care o asociem acelei trăsături. Și asta pornește cel mai probabil în copilărie (perioada în care se formează cele mai multe asocieri pe baza cărora ne-am creat o hartă a lumii), când îngrjitorii noștri (cel puțin unul dintre părinți) au demonizat acea trăsătură. Astfel, în unele familii:
- cei delicați erau văzuți ca fraieri, timizi, prostuți, nu știu să spună ce vor, sunt vai de capul lor, loseri, buni de nimic, călcați în picioare, așa că trebuie să fii șmecher, să te impui, să iei ce e al tău, să dai din coate, să stai în față
- iar în alte familii cei băgăreți erau nesimțiți, obraznici, egoiști, individualiști, pierduți, rătăciți, buni de nimic, neserioși, nu vor realiza nimic bun în viață, pierde-vară, așa că trebuie să fii cuminte, respectuos, să fii atent, să asculți, să urmezi reguli, să fii empatic, să răspunzi frumos, ca ceilalți să te accepte și să rămâi pe drumul cel drept.
Orice trăsătură are două fețe: pozitivă și negativă. Dacă o anulezi cu totul, fiindcă vezi doar partea negativă, pierzi și avantajele pe care ți le aduce. Astfel, în prima familie se pierde o valoare foarte frumoasă: iubirea pentru ceilalți, în a doua: iubirea de sine.
Mai poți observa în grupuri, pe lângă pe cei din centrul atenției sau margine, și pe cei aflați la mijloc – care sunt atenți și la ceilalți, care se afirmă și pe sine. Ei sunt cei care conțin și iubire de sine (pot vorbi despre nevoie lor și le pot împlini), și iubire pentru ceilalți (pot fi atenți la nevoile celorlalți și veni în întâmpinarea lor). Cum ajungem să fim mai aproape de ei, dacă ne aflăm la extreme?
Prin a regândi meciul amical. Suntem de fapt în aceeași echipă cu toții, doar că unii sunt atacanți, alții fundași, alții mijlocași. Cu toții la fel de valoroși, importanți, indispensabili.
Succes!
Pentru aprofundare: